,,Prima oară, m-am pierdut a doua oară. A treia oară, m-am regăsit. A patra, nici n-am mai pierdut, nici n-am mai găsit nimic. Rămăsese doar pulberea viselor mele într-un vânt roşu."

Luciana, Lulu sau Velma. Arogantă până la limita modestiei și modestă până la limita aroganței. Insomniacă noaptea și paranoică ziua. Directă, sarcastică, duală. Rapidă, efervescentă, bulversantă. Un caleidoscop.

Sunt genială, exorbitantă, un fel de Einstein în blugi rupți. Sau poate sunt doar nesigură pe mine. Caracterul? Un haos, o tornadă. Cărțile mele mă definesc şi se autodefinesc; toate sunt ființe vii, mai vii ca pastelurile dintr-un tablou în ulei, iar fiecare cuvânt se scrie nu cu cerneală, ci cu sânge şi gând. Albastrul reprezintă doar o parcimonică transpunere a fluxului discontinuu de bătăi de inimă ce se reliefează ascuțit pe pagina volantă a neființei, îmbătându-mă cu euforia sacadării lor scheletice.

Dumnezeul meu e cea mai bună versiune a mea. Cea mai mare revelație a mea a fost atunci când am descoperit ca toti suntem tabele periodice. Sunt plāmāditā sā descopār, sā cad, sā ma ridic, sa plang, sa rad, sa clipesc, sa respir, sa gresesc, sa incerc, sa visez, sa stralucesc, sa creez, sa reusesc, sa ratacesc, sa esuez, sa uit, sa imbratisez, sa dansez, sa inot, sa amintesc, sa fiu. Sa fiu umana. Momentul mi-e inspiratie, clipa - vesnicie.

Cred în arta de dragul artei, aşa cum cred în iubirea de dragul iubirii. Iubesc arta, iar aceasta mă iubeşte pe mine. Iubesc oamenii, iar aceştia mă vor iubi la rândul lor.

Am mai fost, sunt şi voi fi mereu aici.