11 : 11

Ai murit și tu

“Acum vre-o doi ani și ceva 
          Mi-am făcut curaj eu si ți-am scris,
          Ce-i drept, aveam și doza în cap
          De în haină m-am aprins.
          
          Replici faine, de agățat
          Prin minte mi s-au înșirat
          "Ești cumva frânghie, dragă?
          Ca pe loc m-ai agățat" 
          
          Dar vai, ideile-mi secase
          (Căci așa-i pe aici când bei)
          Și privind in gol, tastând,
          Pe ecran apare un  "hey"
          
          Degeaba m-am aprins la piele
          Simțind și sângele fierbinte,
          Că bătând cu capul de perete,
          Rușinea... nu se răcori. 
          
          Nu știam eu chiar atuncea
          Ce gen de fată tu-mi erai,
          Cum era să știu eu, pui de om,
          Că cu zilele mele te înfruptai?
          
          Căci acum, sinceră de-aș fi
          Aș da timpul înapoi
          Dar nu că așa mie îmi veni
          Ci să-ți văd fățuca de tomboy;
          
          Și ca prim mesaj primit
          Putea fi fraza îndrăgită:
          "Bună, lasă-mă să mă prezint,
          Spune-mi pe nume sau viitoarea ta iubită"
          
          Chiar și așa, ajunși până aici,
          Să lăsăm trecutul în trecut,
          Nu e ca și cum atunci,
          Să-ți fi vorbit tu n-ai fi vrut.
          
          Și nu de dor, doar plictiseala
          Îmi făcuse scenarii cu tine
          Căci, până la urmă, de ce să îți trăiești viața
          Când poți să o complici cu mine?
          
          N-am eu narcisism băgat în sânge
          Și nici mai presus că m-aș credea
          Dar de când cererea mi-ai acceptat,
          Numai la nebunii mă duce mintea.
          
          Cred că ai ceva cu arta
          Si talentul-l bei cu halbe
          Că nopțile mele liniștite
          Brusc au devenit albe.
          
          Nu zic că-mi iei timpul liber
          Sau că-mi faci par sur în cap,
          Că si așa el era gri
          Și decât să o zic mai bine tac. 
          
          Că pe tine te-am primit
          Mulțumesc lui Doamne-Doamne
          Dar mai bine te pastra
          Că-ți lipsesc doar două coarne.
          
          Sunt creștină, ce doar naiba
          Cred în a ta valoare
          Totuși nici prin cap să-mi treacă
          Că inocența are gheare. 
          
          Nu vreau sa lungesc ideia
          Că oricum ai prins tu firul,
          Aș fi zis ceva romantic
          Dar îmi cunoști tu caracterul"
          
          Poezie scrisa in perioada când mă credeam plodul lui Stănescu la caterincă :')))

Da' tu ce mai faci cu viața ta?

Insert here the song that gives you  memories ↓

yay-yay-yay Felix theme!

de obicei ești perfectă, iar astăzi ai fost ca de obicei

eu știu că tu te-ai dus cu uratul numai pentru a fași rubli ;)

Dacă mi-ați putea recomanda some Chinese historical drama, vă rămân datoare. 

Am primit recent întrebarea "cum s-a înmulțit omenirea dacă Adam și Eva au avut doar doi fii". 
          Motiv mai bun de a mă apuca să citesc Biblia nici că se putea : ))

Hey, ce mai faci?