Câteodată vreau să mă rup în bucăți
Să m-ascund în buzunare de cerneală
C-un zâmbet mânjit în albastru pe față

Să-ți arăt infinitul 
Prin constelații pictate în neștire
Pe pielea albă, scrum lăsat
De țigara crinilor imaculați


M-am nascut din praf de univers şi lucirea unei stele moarte