2_ianuarie

"–Eu am făcut puțină curățenie, săru' mâna de întrebare. Dacă nu sunt indiscret, ce faceți dumneavoastră de mâncare?  
          	–Dragule, am făcut un ostropel de pui.
          	–Dacă nu aș deranja, pot să vin să mănânc cu stimata doamnă?
          	–Nu m-ar deranja, ci din contră mi-ar plăcea o companie a unui domn nobil de a discuta cu mine.
          	–Și despre ce anume ați dori să discutăm, Înălțimea voastră?
          	–Nu-i așa că este o vreme oribil de frumoasă?
          	–Așa este, dar noroc că există foc să ne încălzim
          	–Degeaba îi foc, stimate domn, dacă sufletul este înghețat sloi.
          	–Există multe modalități din a dezgheța un suflet înghețat, doamnă
          	–De pildă?  
          	–De pildă, ochii dumneavoastră sunt de o splendoare rar întâlnită, iar acel blond vă face părul să fie precum aurul...
          	–Ochii mei privesc aceiași ochii albaștrii de câteva luni bune. Părul a fost atins de un singur bărbat, care tot același bărbatul mi-a atins buzele cu o splendidă atingere."
          	
          	                        Micsik Sebastian

2_ianuarie

"–Eu am făcut puțină curățenie, săru' mâna de întrebare. Dacă nu sunt indiscret, ce faceți dumneavoastră de mâncare?  
          –Dragule, am făcut un ostropel de pui.
          –Dacă nu aș deranja, pot să vin să mănânc cu stimata doamnă?
          –Nu m-ar deranja, ci din contră mi-ar plăcea o companie a unui domn nobil de a discuta cu mine.
          –Și despre ce anume ați dori să discutăm, Înălțimea voastră?
          –Nu-i așa că este o vreme oribil de frumoasă?
          –Așa este, dar noroc că există foc să ne încălzim
          –Degeaba îi foc, stimate domn, dacă sufletul este înghețat sloi.
          –Există multe modalități din a dezgheța un suflet înghețat, doamnă
          –De pildă?  
          –De pildă, ochii dumneavoastră sunt de o splendoare rar întâlnită, iar acel blond vă face părul să fie precum aurul...
          –Ochii mei privesc aceiași ochii albaștrii de câteva luni bune. Părul a fost atins de un singur bărbat, care tot același bărbatul mi-a atins buzele cu o splendidă atingere."
          
                                  Micsik Sebastian

2_ianuarie

"Brațele ei sunt brăzdate de cicatrici, unele vechi, aproape șterse, restul proaspete, roșii, inflamate. La baza încheieturilor sunt câteva dintre ele ce par scrijelite recent. 
          -Știai deja sau suspectai
          -Așa te calmezi când ai atacuri de panică? Când nu sunt acolo să te liniștesc? " 

2_ianuarie

"Fiecare creatură vie moare singură" "Nu am știut prea multe despre oameni până nu am dezmembrat unul, doar pentru a înțelege cum funcționează" 
          "A fost mai distractiv în iad" 
          
               ~Mesaje găsite într-un spital de boli mentale~

2_ianuarie

"Același sărut pe frunte de mai bine de 60 ani. Buzele calde, îmi ating cu atenție și grijă, pielea răzbită de trecea timpului. 
          Același om, care îmi cuprinde cu atenție chipul între palmele lui mari și bătătorite. Am visat amândoi la acest moment de când a ieșit din armată, să ajungem doi bătrâni ramoliți. Doar noi și o simplă sărutare caldă și domolă. Ca de fiecare dată mâinile încep să-mi tremure, inima să-mi bată puternic, iar ochii să se umple de lacrimi. Îl iubesc pe omul acesta. Nu mi-a fost doar partener de viață, dar mi-a fost și cunoștiință, prieten, poet, sprijin. 
          Lumea mea se învârte în jurul său."
          
          

2_ianuarie

"-Dacă ai avea altă viață, unde ai fi?
           -Fiica unui profesor de istorie, locuiam în Craiova și totuși pot spune că aveam o viață mai bună față de acum pe plan sentimental. Dar tu?
           -A-și fi pe o insula pescar și a-și înota. O viață pe mare și înapoi la insulă. Este mult haos. O viață simplă are costul ei. Cu cât ești mai civilizat cu atât apar mai multe condiții de existență. În viața aia mai aveam șansa să întâlnesc fata unui profesor de istorie care locuiește în Craiova.
           -Oare ne mai întâlneam?
           -Da, veneai în vacanță, într-un loc liniștit pe o insulă, cu o rochie de domnișoară, iar eu un pescar ars de soare și bătut de brize marine povestind aventuri în fel și chip. Iar tu, cu un zâmbet sincer ești prinsă și purtată de povești. Tu mă dojenești că unele lucruri nu se mai fac și eu roșeam știind că ești mai educată, mai bine pregătită decât un om de rând simplu și modest prin însăși viața. 
          Îngâmfată este posibil că nu, pentru că tatăl tău continua ce a început. Să educe o adevărată doamnă"
          
                                             Ț.A.

hemique

Am citit descriere ta, asa ca am sa iti zic asta: 
          
          Indiferent de ce zice lumea, fii tu însăși, nu te schimba pentru nimeni si doar pentru tine. Oameni mereu vor judeca, dar mai bine esti cea judecata decat cel care judecă. 
          
          
          Pwp^^

hemique

@ hemique  Cu plăcere. Sa stii
Reply

2_ianuarie

@hemique Îți mulțumesc mult pentru aceste cuvinte. Oamenii nu se vor schimba niciodată. Cu cât înaintăm, cu atât suntem mai răi, narcisiști sau chiar egoiști 
Reply

2_ianuarie

"Și în schimb nu cer nimic
          Doar un zambet
          Fiecare lacrimă mică este un ocean deasupra feței mele
          Și în schimb nu cer nimic
          Doar puțin timp
          Voi fi steag, scut
          Sau sabia ta de argint
          Și Coraline plânge
          Coraline are anxietate
          Coraline vrea marea
          Dar îi este frică de apă
          Și poate că marea este în interiorul ei
          Și fiecare cuvânt este un topor
          O tăietură pe spate
          Ca o plută care navighează
          Într-un râu furios"
          
                                              Maneskin- Coraline
          
          

2_ianuarie

"Cammino per la mia città dd il vento soffia forte
          Mi son lasciato tutto indietro e il sole all'orizzonte
          Vedo le case, da lontano, hanno chiuso le porte
          Ma per fortuna ho la sua mano e le sue guance rosse
          Lei mi ha raccolto da per terra coperto di spine
          Coi morsi di mille serpenti fermo per le spire
          Non ha ascoltato quei bastardi e il loro maledire
          Con uno sguardo mi ha convinto a prendere e partire
          Che questo è un viaggio che nessuno prima d'ora ha fatto
          Alice, le sue meraviglie e il Cappellaio Matto
          Cammineremo per 'sta strada e non sarò mai stanco
          Fino a che il tempo porterà sui tuoi capelli il bianco
          Che mi è rimasto un foglio in mano e mezza sigaretta
          Restiamo un po' di tempo ancora, tanto non c'è fretta
          Che c'ho una frase scritta in testa ma non l'ho mai detta
          Perché la vita, senza te, non può essere perfetta"
          
          
          "E il cielo piano piano qua diventa trasparente
          Il sole illumina le debolezze della gente
          Una lacrima salata bagna la mia guancia mentre
          Lei con la mano mi accarezza in viso dolcemente
          Col sangue sulle mani scalerò tutte le vette
          Voglio arrivare dove l'occhio umano si interrompe
          Per imparare a perdonare tutte le mie colpe
          Perché anche gli angeli, a volte, han paura della morte
          Che mi è rimasto un foglio in mano e mezza sigaretta
          Corriamo via da chi c'ha troppa sete di vendetta
          Da questa Terra ferma perché ormai la sento stretta
          Ieri ero quiete perché oggi sarò la tempesta"
          
          
          "Prima di te ero solo un pazzo, ora lascia che ti racconti
          Avevo una giacca sgualcita e portavo tagli sui polsi
          Oggi mi sento benedetto e non trovo niente da aggiungere
          Questa città si affaccerà quando ci vedrà giungere
          Ero in bilico tra l'essere vittima, essere giudice
          Era un brivido che porta la luce dentro le tenebre
          E ti libera da queste catene splendenti, lucide
          Ed il dubbio o no, se fossero morti oppure rinascite"
          
                                                   2 iunie 2021
          
                                               Maneskin-Torna a casa