Ma gandeam zilele trecute ca trec printr-o perioada destul de incerta in ceea ce priveste maturitatea mea. Si cand spun incerta, ma refer la un haos frumos. Nu-mi gasesc locul nicaieri. E ca atunci cand eram mica si am plecat la munte fara perna mea, pe care o am de cand m-am nascut (nu vreti sa stiti cum arata). Atunci, abia puteam sa adorm, desi gasisem pe acolo o perna asemanatoare. Cam asa se intampla si acum, desi perna sta chiar acum pe pat, desi nu sunt plecata la munte…totusi, nu-mi gasesc locul. Imi e dificl sa ma definesc, sa spun ceea ce ma reprezinta si ceea ce nu ma reprezinta.

 Sa iti dezvolti mintea e o arta, la care se adauga munca, iar sa fii prost, uneori, este o alegere!