Dupa ce am fost lacatus mecanic, ajutor de bucatar, lucrator comercial si, nu in ultimul rand, bona, meserii care mi-au fost dragi, mi-am dat seama, la 45 de ani, ca trebuie sa fac o schimbare in viata mea. Am avut ocazia sa modelez aluat de paine intr-o fabrica de paine, dar sa ajung si bona, si sa modelez mici fiinte care au devenit parte din viata si sufletul meu si vor ramane intotdeauna acolo. Am invatat de la un chef bucatar ca mancarea trebuie sa fie gustoasa, dar si aspectuoasa. Ca ce nu place ochiului, e mai greu de digerat. Am ramas cu dragul de a pregati bucate si simple si complicate pentru oamenii dragi mie, sa fac prajituri si bunatati pentru ei. Poate cea mai mare realizare a mea, este familia mea, fiica mea, de care sunt extraordinar de mandra, desi poate nu ii spun acest lucru suficient de des si de mult. Am mai invatat un lucru si sunt recunoscatoare ca l-am invatat pana la aceasta varsta si nu prea tarziu: sa ma inconjor doar de oameni care inseamna ceva pentru mine, sa nu imi pierd timpul cu prostii, sa acord importanta lucrurilor fara importanta. Pentru acest lucru sunt recunoscatoare. L-am invatat pe pielea mea, nu fara impotrivire si fara retineri, dar dupa o perioada grea, pot sa spun ca sunt un om schimbat, mai relaxat. Si cel mai important: mai impacat cu mine. Nu ma mai stresez pentru lucruri inutile, pe care oricum nu le pot schimba. Schimbarea sta în perspectiva. Perspectiva mea asupra vietii in general. Toate experientele mele m-au definit si m-au sculptat in omul care sunt astazi. Unele taieturi au fost mai adanci, altele superficiale, dar au taiat în mulajul facut de parintii mei si i-au dat forma. Am trecut pana la anii acestia prin atat de multe evenimente, job-uri si locuri, am cunoscut oameni atat de diferiti, poate pentru altii nu e mare lucru, dar pentru mine acest cumul de trairi si experiente reprezinta viata mea. Am incercat sa trec prin viata cu suflet curat, cu suflet de copil, si m-am luptat sa il pastrez asa.