Adry

Într-o zi vei realiza că în viață totul este trecător... chiar și eu.
          Dar aș vrea ca tu să-ți aduci aminte că eu am trecut cu o voință enormă de a rămâne a ta pentru totdeauna…. :(

Câte ceva despre mine…
          
          Părul meu nu stă mereu cum vreau. Uneori, nu e aranjat, coafat, nici măcar ascultător. Am zile când uit să zâmbesc sau momente în care prefer să mă ascund, fără să ies cu nimic în evidență. Pe pielea mea există vergeturi și cicatrici, iar sufletul meu poartă semne invizibile – dovezi ale furtunilor prin care am trecut. Uneori, mănânc prea multă ciocolată, prietenul mut și constant din momentele în care toți ceilalți par să plece.
          
          Sunt uneori copil, iar inima îmi tresaltă după doruri simple – să simt iarba sub tălpi, să privesc stelele în liniștea nopților de vară, să mă bucur de ploaie ca odinioară. Alteori, mă las prinsă în corsetul unei femei mature, care respectă reguli ce nu sunt ale ei, ignorând că aceste tipare străine îmi fură câte puțin din fericire. Mă pun mereu pe locul doi, lăsându-i pe ceilalți să-și așeze nevoile peste ale mele, până când aproape uit cine sunt.
          
          Sunt, din când în când, adolescentă, nesăbuit de vulnerabilă, îndrăgostindu-mă de oameni care nu mi se potrivesc. Îi las să pășească în sufletul meu încălțați, cu pașii lor grei de trecut, lăsându-mă apoi să curăț rănile singură. În alte momente, îmi construiesc ziduri înalte și devin aproape imposibil de iubit, de teamă să nu sufăr din nou.
          
          Sunt complicată, imperfectă, greu de descifrat. Dar asta mă face unică. Imperfecțiunile mele sunt semnele unei povești, fiecare detaliu al meu are sens. Sub toate cicatricile, fie ele pe piele sau în suflet, se ascund comori. Sunt loială, devotată, de încredere, iubesc cu toată intensitatea pe care o port în mine. Faptul că nu sunt perfectă nu mă face mai puțin demnă de iubire – mă face mai reală.
          
          Iubirea adevărată nu se naște din perfecțiune. Ea se naște atunci când doi oameni găsesc sens chiar și în defectele lor și știu să le potrivească într-un echilibru al sufletelor.
          
          

Uneori, în tăcerea absenței, începem să simțim mai puternic decât oricând ce am pierdut. Nu ne dăm seama ce însemna până nu devine un dor, un ecou tăcut în colțul inimii. Iar atunci, le dăm sens acelor momente simple, dar infinite: o voce, o atingere, un zâmbet, prezența ta. Și tot ce mai rămâne este o amintire vie, ce palpită în fiecare bătaie de inimă.

Deși iubesc atât de mult Crăciunul și îl cred magic și special 
          Anul acesta de Crăciun și nu numai mă apasă mai tare pe suflet decât în trecut faptul că nu îmi petrec  Crăciunul cu ochișorii mei frumoși . E o durere pe care nu o pot controla.
          Faptul că nu pot să îi șoptesc cat de mult îl iubesc și să îi mângâi ochișorii cu săruturi fine în timp ce stăm unul în brațele celuilalt liniștiți mă omoară pe interior.
          Sper să treacă perioada asta și să fim mai repede împreună pentru totdeauna….

Dorul ne strânge inima și ne aduce lacrimi în ochi atunci când iubim, dar viața ne așază la distanță. Uneori, nu avem de ales. E ca și cum o forță nevăzută hotărăște că trebuie să fim separați, din motive pe care poate nu le înțelegem pe moment, dar pe care trebuie să le acceptăm. Nu e vorba că iubirea dispare, ci dimpotrivă, că devine mai intensă. Dorul e dovada că acea persoană trăiește în noi, că ne umple gândurile și sufletul, chiar dacă fizic nu e aproape.
          
          Simțim dor pentru că ne lipsește o parte din noi, acel cineva care ne face întregi. Când îți lipsește o îmbrățișare, un zâmbet, un glas, totul devine mai greu de suportat. Încercăm să compensăm, să ne umplem zilele cu alte lucruri, dar adevărul e că nimic nu poate înlocui prezența persoanei pe care o iubim. Dorul nu e doar o absență, e o nevoie profundă, un strigăt tăcut al inimii care își caută jumătatea.
          
          Și totuși, în dor există și o frumusețe. E dovada că iubim cu adevărat, că ne pasă, că cineva ne-a pătruns în suflet atât de adânc încât, chiar dacă e departe, e acolo, mereu. Dorul e legătura nevăzută care ne ține aproape, chiar și atunci când realitatea ne ține departe. Dorul e singurul care ne ține dorința de a fi împreună pentru totdeauna în viață! 

Ea e femeia pe care toți o admiră, o apreciază și ar dori-o lângă ei, dar ei nu știu cât de mult îi plânge sufletul pe dinăuntru, deși pare totodată atât de puternică.
          Are tot ce vrea, obține prin munca și banii ei tot ce-și dorește fără să ceară nimic nimănui . Zâmbește tuturor, este alături de prieteni și încurajează orice străin să fie mai bun. Face asta cu inima deschisă și împacată, știind că acest lucru o motivează pe ea însăși să fie o persoană mai bună.
          Ea, femeia frumoasă, dar tristă, este alături de oricine, dar pe ea alții doar o doresc, fiecare cu dorințele lor diferite, dar fără a o vrea aproape. O vor pentru corp, pentru minte, poate pentru inima ei atât de blândă, poate pentru ochii ei frumoși, dar atât de triști. Pentru că ei nu văd tristețea din spatele zâmbetului fals. Ei cred și chiar o invidiază pentru viața care pare atât de perfectă, dar ea a învățat că viața perfectă nu există, dar trăiește o realitate dură, culmea fără a se plânge vreodată de ceva. 
          Ea femeia frumoasă pe care toți o admiră, dar atât de tristă, nu-și dorește nimic altceva, decât să fie iubită. Măcar o dată, dar sincer,cu adevărat, fără pretenții, fără despărțiri, fără regrete. 
          Și va fi, dar până atunci, ea va învăța să fie tot mai puternică pe zi ce trece. 

Azi a fost una dintre cele mai urate zile din viața mea,
          Azi am avut o ceartă puternică și dureroasă cu omul pe care îl iubesc și pentru care mi-aș da viața la propriu.
          A fost ziua în care mi-am dat seama că dacă l-aș mai pierde odată, m-aș pierde pe mine definitiv în neant.
          A fost ziua care mi-a aratat ca doi oameni la nervii pot spune multe lucruri neadevărate dar dureroase.
          Și atunci stau și mă întreb; 
          -De ce noi oamenii obișnuiam să aruncăm cu vorbe aiurea? Când ar trebui să învățăm să ne ascultăm pe rând  fiecare temerile și incertitudinile ?
          Pentru că e clar că teama fiecăruia dintre noi provine din ceva . 
          Teama de-a nu fi rănit din nou pentru a doua oară după ce ai arătat ca îl iubești pe celălalt .
          Teama de a nu construi vise și speranțe deșarte.
          Teama de a nu-l pierde pe omul iubit din cauza unei probleme de sănătate…
          Toate aceste temeri și nu numai pot provoca uneori tensiuni între doi oameni care se iubesc.
          Și atunci întrebarea mea e următoarea:
          Ce facem ? Cum facem?  Să nu pierdem ceea ce simțim din cauza temerilor care ne înconjoară.
          Pentru că da eu recunosc că sunt o fire vulcanică,căreia niciodată nu i-a plăcut să împartă bărbatul iubit cu altcineva, și din varii motive tocmai asta am ajuns să fac atât eu cat și el .
          Dar asta nu înseamnă că nu mă doare al dracu de tare…
          Pentru ca nu suport să îl atingă ,să îl sărute..
          Mă chinuie până și gândul că împarte același pat cu ea .
          Deși știu că mă iubește și că îl iubesc, și că ne-am promis să luptăm pentru noi doi , uneori nu pot controla sentimentele de gelozie, durere ce mă cuprind și las să iasă la iveală “fiara, “din mine care ar face orice numai să nu mai fiu rănită din nou…
          Si totusi oare poti sa iti protejezi si sufletul de durere si sa și iubești cu aceiași intensitate mistuitoare ? 
          Pentru că eu nu reușesc decat să îl iubesc și să sper că de data asta biletul numit iubire e câștigător și pentru mine!

          Tu ești singurul bărbat din cauza căruia nu pot dormi noaptea.
          Nu am nicio obiecție să rămân doar a ta…
          Tu ești singurul cu care nu mă satur niciodată să vorbesc...
          Gândul care îmi aduce zâmbetul pe buze...
          Nu pot explica în cuvinte ce însemni tu pentru mine?
          Tu ești singurul om pe care mi-e teamă să nu îl pierd cu adevărat 
          Și da, tu ești singurul bărbat cu care îmi  doresc să călătoresc până la moarte!❤️
          
          

Am atâta nevoie de el…

Pentru a fi specială nu trebuie să fii perfectă , ci unică ...nu trebuie să semeni cu cineva , ci trebuie pur și simplu să fii Tu însuți.