Dragi cititori,
A trecut o vreme îndelungată de când nu ne-am mai citit pe Wattpad. În ultimele luni, viața mi s-a întortocheat în zeci de feluri și, recunosc, deși am mai scris, am făcut-o într-atât de rar încât nu am reușit să îmi adun ideile într-o manieră cât de cât coerentă. Am încercat de nenumărate ori să duc „Cădere Liberă” către o direcție anume, dar am eșuat lamentabil. Speranțele mele au fost mari, am crezut că pot finaliza cartea în privat în câteva luni, dar nu am ajuns cu scrisul nici măcar la jumătate.
Recunosc că de multe ori am vrut să șterg tot ce am scris și să o iau de la capăt cu totul, am corectat la infinit aceleași capitole și am scris mult prea puțin pentru a conta. Dar nu mai vreau să fac asta. Încerc zilnic să ies din cercul ăsta vicios și să mă concentrez pe cât posibil de mult la scris, la dezvoltarea poveștii și a personajelor. Pentru început, am decis să transpun în „Cădere Liberă” mai mult din mine, în așa fel încât să existe ceva personal acolo, palbabil și care, într-un mod sau altul, să relaționeze cu voi, cititorii. Aș vrea ca fiecare persoană ce trece prin carte să găsească în ea o bucățică din sine, dacă nu mai mult de atât.
De asemenea, am realizat că niciodată nu aș fi putut scrie „Lacuna” dacă nu aș fi simțit toate acele lucruri minunate, dacă nu aș fi iubit în acel fel. Așa că pentru „Cădere Liberă” voi lăsa tot ce am acumulat în interiorul meu de atunci să se elibereze. Voi lăsa bucăți din mine în fiecare pagină a cărții. Poate așa voi reuși să scriu mai mult, să exprim mai bine totul.
Drumul pentru „Cădere Liberă” e lung și anevoios, presărat cu pauze lungi, ce par a fi interminabile, cu zile, săptămâni, poate luni în care nu pot scrie mai mult de un rând, însă plin de ceea ce iubesc și urăsc cel mai mult. Am nevoie de timp și de speranță, am nevoie de răbdarea voastră și îmi doresc să fiți aici când voi reveni. Sper că ne vom reciti cât de curând…
Mulțumesc,
Alex.
