31-03-2009
Minciuna doare cel mai tare cand nu isi are locul .
Nu stiu de ce am ajuns sa regret atatea in ultima vreme . Dar parca nu mai are rost. Invata din trecut traieste pt perezent astapta cu nerabdare ziua de maine. Asa obisnuia bunioca sa imi spuna.
Dar am ajuns sa traiesc inconjurata de minciuni , de iluzi , prinsa , parca , intr-o panza de paianjan .
Probabil am trait prea mult in lumea cartilor si o consider pe acea ca fiind cea reala . Nici nu ar fi de mirare. Acolo totul se sfarseste cu bine –sau in majoritatea cazurilor-binele iese victorios , raul infrant dispare din acea lume si tot ce ramane in urma sa este numai dregoste si voie buna . Acolo eroi au posibilitatea de a se lupta in potriva raului si de al infrange. Dar in lumea noastra ce se intampla ?
Intreaga lume este cuprinsa de o boala rea cu razboaie pt putere si dorinta de a distruge tot ce se afla in jur.
Adesea ma cuprinde o dorinta acuta de a fi mai puternica si de a avea puterea de a lupta in potriva acestui rau .
Visez ca distrug monstri , ca pot zbura si pot inlatura nori negri din fata soarelui bland , ca dansez la lumina lunii , scaldata in razele ei, pe luciul lacului si ca pot face florile nopti inflori si creste o data cu cresterea ritmului pasilor mei , ca daruiesc speranta celor ce si-au pierduto.
Dar cand ma trezesc totul ramne doar o a mintire , doar vise desarte.
Ma trezesc la lumea reala si cruda in care traiesc si ma pregatesc sa fac parte din ea sa ma misc odata cu ea.
