Sa spun ceva despre mine!? Nu, pentru ca lumea judeca dupa ce spunem. Chiar daca avem motive sa mintim. Spunem "sunt bine" tot daca nu suntem. Si da mintim, dar doar ca sa nu ranim o persoana care isi face griji pentru noi. Suntem judecati! De ce!? Poate pentru ca ne place un/o  anumit/a  cantaret/cantareara sau trupa. Sau pentru simplul fapt ca existam. Daca suntem judecati pentru ca existam, atunci de ce existam!? Este atat de ciudat cum oamenii te vorbesc pe la spate chiar daca stiu doar cum te cheama. Noi oamenii nu putem mai intai sa cunoastem persoana, si dupa sa o judecam. Pentru ca noi ne luam dupa aparente. Nu putem sa vedem dincolo de fatada. Daca o fata plange, toata lumea crede ca este o plangacioasa si o prefacuta care vrea atentie. Dar nimeni nu stie ca ea si-a pierdut mama. Nu putem sa simtim ce spunem. Pur si simplu e omenesc. Dar este omenesc sa nu ne respectam? Nu stiu daca am o "menire" pe acest Pamant, sau daca e mai bine sa mor. Dar cine sunt eu sa decid cand trebuie sa mor? Cine suntem noi sa judecam? Noi suntem niste simple fiinte care trebuie sa sufere mai intai ca sa ajunga la acel cuvant "fercire". Toata lumea vrea fericire. Dar nimeni nu o primeste. Oare exista acel sentiment? Oare noi existam? Sau suntem niste simple iluzii? Chiar se poate sa existe fiinte care sa nu aiba pic de sentimemt? Fie el ura, iubire sau dispret. Nu cred. Cred ca toti simtim ceva: furie, iubire poate fericire. Dar mai mereu tristete. Si atunci de ce nu putem  sa vedem suferinta altcuiva? Cand si noi am avut parte de ea.
    "Lumea crede ca daca zambesc sunt, ok. Dar eu zambesc pentru ca incerc sa nu-mi arat durerea. Incerc sa par putenica, chiar daca nu sunt. Un om care a invins o boala este puternic. Nu noi!"