I-am oferit hrană pentru a umple golul din trupul meu, dar a fost în zadar, i-am oferit confort, dar m-a rănit strivindu-mi cheful, i-am oferit o viață nouă, dar a știut că totul este fals. 
Am încercat să găsesc piesele lipsă din acest trup de porțelan, dar e ca si cum nu ar exista, nu le-am putut găsi și încep să-mi pierd speranța în fiecare noapte când mă gândesc la tot și toate. Acest bibelou s-a spart cu mult timp în urmă, am reușit să-l refac, am adunat ciob cu ciob și le-am reunit din nou.
 Am rescris povestea pentru a doua oară, doar că personajul principal a rămas dispărut, acum cel ce ar trebui să-i ia locul încă nu există. Singurul care a știut să manevreze acest trup a fost și va rămâne dispărut pe veci în abisul infernal al lumii.