Întotdeauna când iubim, concepem dragostea ca fiind singura sursă de fericire şi fiind eternă, iar persoana iubită fiind şi ea eternă la rândul ei. Sunt frecvente expresiile: Te iubesc până la moarte.", "Te voi iubi mereu.", dar trecerea timpului aduce cu sine o formă de
 cunoaştere care ne demonstrează că cele afirmate şi crezute odată cu tărie se spulberă încet-încet în vreme. Apare o altă "dragoste eternă", un alt "iubit veşnic". Iubirea nu se schimbă, rămâne aceeasi, iubirile se schimbă.