Nu șiu cât de mulți sau puțini sunteți de acord cu mine, dar chiar aș vrea să aflu. Azi vă aduc la cunoștință faptul că vreau să vorbim despre un subiect delicat și anume întrebarea "De ce?"
De ce? De ce ne distrugem singuri? Ne distrugem sufletul prin intermediul depresiei și ne lăsăm copleșiți de sentimente. Dar nu ne distrugem doar sufletele, ne distrugem și limba. Folosim înjurături și prescurtări, vorbim cu "cf?" sau "bn" sau cu interjecții fără sens ca "Bă" sau "Fă" ce n-ar trebui să existe în vocabularul nostru. Și vobim folosind timpuri nonliterare ca perfectul simplu sau mai mult ca perfectul și viitorul popular și ne stâlcim limba cu unele regionalisme. Folosim termeni de negăsit în DEX și neologisme ce nu ne definesc și sunt preluate din tot felul de alte limbi. Și pentru ce? Ne distrugem limba și ne plângem de cei ce fac greșeli gramaticale, chiar dacă noi folosim fraze de genul "O să mărg la maga". Iar când vorbim în alte limbi folosim cei mai literari termeni cu putință. De ce? Ne permitem să înjurăm și să ne prostim cu limba noastră, dar limbile celorlalți le vorbim corect. Plecăm în tot felul de locuri pentru " o viață mai bună " în loc să ne îngrijim minunata țară, numită de marii oameni ai lumii "Grădina Maicii Domnului". Vedem paiele din ochii celorlalți și nu bârnele din ochii noștrii.
Știu că nu veți fi toți de acord cu acest gând de moment. Nu vreau să spun că eu nu greșesc, de aceea am scris la persoana I. Sper că nu v-am deranjat și vă urez o zi frumoasă!❤
