,,— Salut, Nathanael...
Prietena mea îl salută cu cea mai nervoasă privire pe care o deținea. Îi trase o ocheadă glacială ca și cum mai avea puțin și îl va face ferfeniță.
— Bucuros să te revăd, domnișoară al cărui nume, îmi pare nepus de rău, dar l-am uitat!
Mai aveam puțin și explodam. Nu avea cum să o uite pe Adeline. Era cea mai bună prietenă a mea din copilărie. Mereu am fost una după alta. Să o uite pe cea care, într-o criză ca de la nebuni, l-a udat cu apă fiartă de la balcon?! Sau pe cea care i-a aruncat o piatră în cap? Sau cu bolovanul de la fereastră era să mai încerce, bine că am oprit-o la timp altfel nu ar mai fi absolvit el niciun drept."
- capitolul 2.
https://www.wattpad.com/story/373149728