Salut!
Ți-am citit cartea, „Scrisori pierdute”. Am găsit-o din pură întâmplare, și mă bucur că am făcut-o.
Din punctul meu de vedere, e scrisă frumos și transmite multe, însă, în același timp, are un punct slab. Înainte să ajung la punctul slab, am să-ți spun ce apreciez cel mai mult la lucrarea ta.
Mi-a plăcut enorm sinceritatea. Nu numai că ai fost sinceră cu cititorii; ai fost sinceră cu tine însăți, și ăsta e cel mai important lucru. Mi-a plăcut foarte mult și cum ai comparat sufletul cu un castel, e o comparație inedită. Ai oferit sfaturi utile, ai abordat probleme actuale și m-ai făcut să-mi pun întrebări cu privire la adevăratul sens al fericirii. Ți-aș descrie lucrarea ca fiind simplă, sinceră și plină de emoții diverse experimentate de oameni de-a lungul vieții.
Punctul slab e neglijabil. Nu înseamnă mai nimic pe lângă toate sentimentele transmise, dar am să-ți spun oricum: câteva greșeli de scriere (nu te condamn, probabil din neatenție) și, în anumite părți, monologul tău interior devine ușor sec.
Lăsând aspectele negative la o parte, mi-a plăcut mult cartea și îți mulțumesc pentru toate acele rânduri frumoase.
Succes în continuare!
