Nu pot face mai mult decât îmi este cu putința dar ceea ce mă intriga este voința așa ca mă pot proclama singura, o mică amatoare de frumos.

Poate nu voi deveni scriitoare niciodata pentru ca frustrarea la eșec mă bântuie de fiecare data când mă gândesc la o viața simpla acompaniata de o foaie si-un creion. 

Dar îmi place. Imi place atât de mult să aud " Mă uimești, nu știam ca poți sa scrii".
Poate pentru alții e doar o fraza banala, fără noima, dar pentru mine este ceva de nedescris..

Nu de mult i-am trimis un fragment scris de mine unui prieten fără sa ii spun sursa. 
I-a plăcut. 
I-a plăcut atât de mult încât a vrut sa știe cine l-a scris, dar nu m-am simțit in stare sa ii spun ca autorul sunt chiar eu. Am fost atât de fericita. 

Nu stiu dacă voi fi vreodată capabilă sa scriu o carte adevărată...dar speranțele rămân și visele se formează. 
Noi trăim ca sa iubim. Dar iubirea nu vine fără fericire și nici fericirea fără placere. 
Corect?