Își amintește cineva ce s-a întâmplat în urmă cu un an și o zi? Eu da...tocmai de aceasta abia acum scriu aceste rânduri.
Fiindcă ziua de ieri i-am rezervat-o ei, Annei. Am stat pe patul din camera ei, am privit la pozele prinse cu sfoară de peretele de deasupra patului său, i-am admirat paginile din sketchbook și i-am răsfoit jurnalele pline cu vise. Am găsit una din florile din grădina bunicii, presată printre file și prinsă cu un șnur de mărțișor. I-am citit semnificația de dedesubt "Prima floare primită de la fratele meu". Au urmat multe altele. Chiar și acum îi ofer, la mormânt. Dar acum e carantină, iar acest lucru a fost imposibil. Așa că mami i-a pus ieri dimineață niște liliac și lavandă în cameră. Anna iubea mirosul ăsta. Iar noi o iubeam pe ea.
E greu să-ți fie dor, dar e mai greu să uiți.