Siridiri

...si multe alte lucruri care mai facut sa le realizez nu doar in acesta dedicatie sci si in cartiile postate pana in momentul ctual ,dar aici nu e vorba despre mine ci despre cine ,vreau sa spun ca tu nu doar scrii faci mult mai mult decat atat ,faci ceva care nici nu pot sa il pun in cuvinte ,de exemplu continuand faza cu dedicatia,dupa ce am citit-o am izbucnit in plans si am ramas toata ziua intr-o stare depresiva ,dar pentru prima oara in viata mea nu imi parea rau ,ba chiar ma bucuram ,as vrea sa iti zic o gramada de lucruri despre modul cum scrii (ca sa nu zic talent pentru respectul fata de discutiile noastre despre acest lucru numit talent),dar eu nu pot sa imi descriu gandurile asa cum o faci tu asa cum multi alti scriitori cand descriu anumite scene traumatice sau de tot felul doar isi imagineaza ,dar tu isi versi toata suferinta in acele cuvinte ,tu iti marturisesti toate lacrimile sterse pe ascunziși si cele varsate in singuratate si iti corupi sufletul cu toata puterea pe care o deti si nu o detii atunci cand scrii...am ramas fara cuvinte :) :(si vreau sa mai adaug la final ca desi apreciez ca ne-ai anuntat ca ne vei abandona  si ca nu ai disparut asa dint-o data ,noi mereu sa iti asteptam revenirea pentru a ne corepe si ale noastre suflete cu povestiile tale ,te vom astepta oricat si ori de cate ori va fi nevoie ,si daca vei pleca pentru 6luni,2 ani ,5 ani ,si chiar si 10 ani ai tai cititori cu inimile frante ,cu o minte nebuna si cu un suflet insetat dupa capodoperele tale vor fi aici „scuze daca sar de la o idee la alta si nu pprea sunt legate lucruile intre ele ...somn usor draguta si asa cum spuneam o data ingerasilor din viata mea iti voi spune si tie acum :”sa te inbraciseza ingerasi si sa te sarute pureci,noptică dulce  „ :)))

Ania_Z

@ Siridiri  Nebuna mea,
            Am citit mesajul tău și pur și simplu m-a răscolit. Îți mulțumesc pentru că ai privit atât de atent dincolo de cuvinte și ai văzut esența a ceea ce încerc să fac. Faptul că ai încredere că pot să trec prin mijlocul problemelor și să le „dezmembrez” prin scris, îmi oferă o perspectivă asupra propriei mele munci pe care nu o conștientizam până acum. Mă onorează că ai această încredere în puterea mea de a vedea clar acolo unde alții văd doar haos.
            Însă, vreau să știi că mesajul tău m-a făcut să te văd și pe tine cu alți ochi. Să scrii cu atâta sinceritate despre „cicatricile” tale și despre cum le porți ca pe niște medalii...asta este, de fapt, adevărata artă. Tu ești cea care are curajul să își privească viața în față, iar faptul că poveștile mele au rezonat cu lupta ta mă copleșește.
            Te rog, nu te mai scuza că ai fost „un zombi” și că ai avut nevoie de timp. Ai dreptate, ne-am „dezmembrat” amândouă în felul nostru, dar uite că tocmai asta ne-a adus mai aproape. Ești o cititoare cu o minte atât de vie și de profundă, încât mă obligi și pe mine să fiu mai atentă, mai sinceră, mai „nebună” în ceea ce aștern pe pagină.
            Să nu uiți niciodată că, indiferent cât de greu e drumul tău, ești o luptătoare.
            Te îmbrățișez strâns, cu tot respectul pentru sufletul tău deschis, și îți promit că voi scrie mereu pentru oameni ca tine.
            Rămâi nebuna mea, cu drag, a ta 
            Ania! 
Reply

Siridiri

”Draga dracusorul meu Ania,te cred ca treci printr-o perioada grea,ba chiar cred ca e foarte grea daca ai ales sa ne dai devastatoarea veste cum ca te vei retrage pe o perioada nederminata,dar sti ca asemeni persoanelor pe care le creezi cred ca  esti puternica si ca poti sa treci peste orice se intampla in viata ta ba chiar tu ai puterea nu numai sa treci peste ci si sa treci direct prin miezul problemei si sa o ”dezmembrezi” din interior...desi munca de scriitor mi se pare foarte foarte grea tu ai reusit mai  mult decat doar sa scrii niste cartii,si chiar mai mult decat sa scrii niste capodopere de arta ,tu reusesti sa scotii niste emotii din noi ,ne transpui dintr-o stare in alta si scrii intr-un fel in care ma simt ca copii aia mici care se uita la desene si inchid ochii ,iar cand isi deschid ochii imaginatia lor ii transpune in acele desene,in acele visuri neindeplinite ,asta faci tu si mult mai mult de atata,tin sa mentionez ca m-am apucat vineri sa scriu mesajul ,dar observasem ca ai revenit din cauza finalului lasat in urma ta la ultima carte aproape finalizata ,care apropo a fost mai mult decat diaboloc dar desigur ca nu a intrecut anuntul de dupa,si dupa cum ziceam ai revenit cu cateva capitole care abia astept sa le citesc sar si cu o dedicatie a noului tau proiect,care daca mi se permita sa spun ,ma lasat masca si nu doar atat ma facut sa integ unele lucruri despre cicatricile mele ,de ce uneori ma suparam cand se estonpau din cauza hainelor cu care ma inbracam sau bronzului pe care il capatam,e fiindca acelea erau singurele semnale care puteam sa le dau oamenilor ca sa isi dea seama ca ceva nu e inregula ca acele lucruri erau”medaliile„mele capatate in urma prin tot ce am trecut si ca acele semne erau singurele lucruri care ma mai tineau cumva cumva intreaga la minte fiindca atunci cand le vedeam imi dadeam seama ca prin tot ce trec nu e imaginatea mea care lucreaza si este real...

Siridiri

Draga @Ania_22_11 scuze ca nu am reusit sa raspund la acel anunt trist dar totusi necesar pentru tine...si eu am o perioada destul de grea si sunt ca un zombi iar din cauza asta nu miam gasit puteria sa iti scriu la momentul respectiz si abia acum am reusit sa imi adun puteriile sa iti sciu ,dar se pare ca tu ai fost mai rapida in ”arta„recuperarii decat mine,astfel incat ai sters anuntul si tot legat de asta ...desi nu am avut puterea de a scrie mesajul ,la mine in cap a fost relatat si ”scris„ din multe perspective ,aveam multe lucruri care vroiam sa iti zic ,multe incercari de ati aduce alinare chiar daca nu stiu cu ce te confrunti,dar imi aduc aminte doar bucati din ele ,esenta mesajului si voi incerca sa pun cap la cap gadurile mele care nu pot fi descrise doar intrun mesaj limitat de 2000 de cractere :)stiu ca vroiam sa incep asa :