Fragment volumul II
Vă amintiți ceva din volumul I?
— Cine te crezi să invadezi spațiul meu personal? Există o ușă la care trebuie să bați înainte să intri fără să fii invitat! Mă ridic în picioare și cu o voce tăioasă îi arunc o privire furioasă.
— Nu mă interesează! Ai plecat de la ceremonie fără să-mi spui un cuvânt! Un țipăt masculin mă derutează și afectată mă arunc în fotoliu ca și cum aș protesta.
— De ce ți-aș spune? Cine ești tu pentru mine? Ce rol ai în viața mea?
Un sentiment straniu mă învăluie, o vibrație familiară, ca un deja vu care îmi cutremură sufletul. Cuvintele îmi răsună în urechi, dar nu înțeleg de ce mă afectează atât de profund.
Chipul lui reflectă un șoc , o confuzie care îmi întărește gândul că am spus ceva greșit. Cuvintele mele au o putere pe care nu o înțeleg și mă simt vulnerabilă, ca și cum aș fi expusă unei veritabile furtuni.
Se întoarce brusc, trăgându-și aer în piept, vizibil stresat și ușa se închide în urma lui cu o tărie neașteptată, iar vibrația din momentul acela îmi taie respirația. Rămân pe loc, uluită de ce s-a întâmplat, întrebându-mă de ce cuvintele mele au avut un impact asupra lui.
Însă nu mai am niciun răspuns.
