∆• beautiful disaster •∆

Când mă gândesc că acum ceva vreme, îmi petreceam o grămadă din timp pe platforma asta, nici mie nu îmi mai vine să cred. M-am dezobișnuit de asta, am lăsat copilăriile și certurile pe care le-am avut aici, atât de în urmă, încât de-abia în momentul acesta realizez cât de repede trece timpul și cât de mult pot evolua lucrurile din viața noastră. 
          Îmi pare rău de faptul că nu mă mai simt atât de atrasă de scris, că l-am lăsat și pe el în urmă, chiar dacă ideile încă îmi mişună prin minte și vor să fie dezvoltate, exagerate și trecute pe hârtie; dar poate se întâmplă o minune și voi încerca din nou. 

Aş vrea să mă apuc din nou de scris, însă pauza asta mi-a secat tot interesul. Am idei noi, ca de fiecare dată și multe teme puse la punct de o groază de vreme, însă voința mea e la pământ. 

...Şi voi lua din cer 
          Ceea ce nu mai găsesc 
          Prin stele, 
          De când rătăcesc. 
          
          Această gândire mai vreau 
          Din câte-am dorit - 
          Sau cerul e rece
          La infinit... 
          
          - Vreodată, George Bacovia 

Lasă-mă singură...  
          să mă-mbăt cu ceața din jurul meu 
          și să mă înec, fără să primesc niciun ajutor. 
          Uită - te în ochii mei 
          şi zâmbește-mi o ultimă oară, 
          șiret și fără milă
          dar atât de dulce și plin de sângele inimii mele. 
          
          Lasă-mă să mă scurg... 
          pe asfaltul de la picioarele tale 
          și aplică-mi o ultimă lovitură, 
          să fii sigur
          că s-a stins... 
          
          Și a făcut-o, iubire. 
          Acum s-a stins și ultima flacără
          în al cărei fum plutea numele tău
          și un vag miros a despărțire. 
          

Doamne, deci toată dispoziția mea s-a schimbat radical. Nu știu dacă meritam așa ceva, sau dacă nu a fost cumva o greșeală, dar UndiscoveredBooksRo mi-a listat "lucrarea" intitulată "Viața e doar un mare clișeu". 

@Hemerla  mereu. :))

Pentru prima dată în viața mea, mi-am ales un nume de "scriitor". :))

Mersi de follow

Lasă-mă să respir, 
          fără să te simt. 
          Permite-mi viselor să dispară în neant, 
          chiar dacă noi împreună le-am creat, 
          încercând să înghițim minciunile
          și să expirăm toate suspiciunile. 
          Acum, ce rost mai au acelea
          când inimile noastre nu mai simt plăcerea 
          bătăii celeilalte perechi
          Şi, dezamăgite, ne șoptesc deznădejdi? 
          Dă-mi un motiv să nu le dau drumul 
          Şi promit că nu-mi voi încălca cuvântul, 
          aşa cum tu ai îndrăznit să faci, 
          în momentul în care ai ales, pe al meu suflet, să calci. 
          Aşa că spune, în acest moment, 
          ce ne poate aduce înapoi acel sentiment, 
          Care s-a spulberat odinioară, 
          La fel cum visele noastre or să piară?
          

Ți-aş cânta la nesfârşit, 
          despre cât de mult vreau să fii fericit, 
          să zâmbești chiar dacă afară plouă 
          şi să uiți de ce ni s-a întâmplat nouă; 
           
          Chiar dacă nu te-ar fi afectat prea mult, 
          cel puțin, nu ca la început, 
          când totul părea că e perfect, 
          dar apoi, a devenit doar un regret 
          
          Pe care-l purtăm în gând în fiecare noapte 
          şi în plină zi, printre șoapte trecătoare, 
          Nesesizate decât de noi, 
          în timp ce ne privim cu ochi goi.