Am douăzeci de ani și nu as fi spus asta dacă nu mi s-ar fi pus eticheta de copil de 15 ani, chiar de acele copile ce au 15, respectiv 16. Nu, nu am 15,am 20. Sunt căsătorită de aproape un an. 
        Încerc să înțeleg orice om de pe planeta și de obicei ajut, poate pentru a-mi repara păcatele sau pentru că sunt bună la suflet, asta nu se știe. 
       Cărțile mele adoptă problemele reale ale societății în care trăim, iar dacă vi se pare ceva fantasy, vreau să vă zic că nu, nu e. Este o crudă realitate în care suntem obligați sa traim.

     Momentan abordez thrillerul psihologic, ideea cărților venindu-mi după abordarea într-un spital de psihiatrie a unor pacienți ce mi-au atras atenția din cauza tulburărilor psihice. 

      Sunt atrasa de tot ce ține de psihiatrie și psihologie, căci am întâlnit doctori și psihologi buni de nimic, care îți pot pune un diagnostic fără să te întrebe ceva, ajutând astfel la discriminarea ta în fața oamenilor ce se cred sănătoși, dar care sunt mai bolnavi ca niște pacienti din respectivul spital. 

  Fumez mult. Sunt dependenta, dar consider ca doar tigarile imi sunt sursa de inspiratie. Ele si Anna Rice. 

       Susțin orice minoritate, atât timp cât și acele minorități îmi respectă drepturile. 

       Niciodată nu o să spun în ce cred cu adevărat. Este posibil ca dacă mă întrebi la un interval de o săptămână în ce cred, eu să îmi schimb răspunsul. Nu am un zeu la care mă închin, respect toți zeii, iar când mi se pare ceva ciudat și găsesc teorii ale conspirației, mă axez pe unul din ei. 

     
      Nu cred că cineva este în măsura de a mă judeca, atât timp cât eu nu o fac. Nimeni nu este perfect și decât să afisam zâmbete false desenate cu o carioca stricata, mai bine nu le afisam și trecem tăcuți. 

      Urăsc atunci când cineva îmi impune ceva, deoarece sunt de părere că eu sunt singurul stăpân pe corpul meu și eu decid ce trebuie sa fac, căci dacă nu ar fi asa nu am mai fi fost înzestrați cu mirobolantul creier.