Eu sunt o gleznă împăturită-n epavă 
vomitată într-un ocean impur
sunt mocirla flămândă ce curge 
prin dinții unui ciclop abject
sunt un sentiment fără demnitate 
un chip fără gură sau ochi
un obraz găurit
sunt untura tridimensională pleoştită
pe-un parbriz spart
sunt chiar necrofil obez şi politic
mi-am violat poporul din groapa comună
sunt un cetățean fără acte sau limbă 
un muritor ca toți ceilalți 
eu sunt câmpul boltit 
un templu fără pereți sau turn, 
şi-adesea ador să ma consider 
nebun
sunt îndrăgostit de fereastră 
când dincolo de ea
un ochi de zăpadă cu chipul de frunză 
sărută dramatic geamul fără perdea
ceea ce nu sunt aş spune că-i 
doar cadavrul mestecat în purgatoriu
si atunci ma prefac că în jurul meu 
e un timp iluzoriu
sunt punctul şi virgula
sunt nevoia obsesivă de a mă căuta 
si am fost, sunt şi voi fi 
o mostră plină cu scame