Astrid Mendacium

Prea târziu, va fi când îți vei da seama ce ai pierdut.
          Prea târziu, va fi când orice ai face n-o mai poți recâștiga. 
          Prea târziu, va fi când îți vei da seama de greșelile tale.
          Prea târziu, va fi când o vei căuta.
          Prea târziu, va fi când vei fi dispus să faci sacrificii. 
          Prea târziu, va fi când vei vrea să-i spui ce simți. 
          
          Ne obișnuim, odată cu trecerea timpului, să nu mai facem nimic pentru cel de lângă noi, acel om care ne iubește. Considerăm că dacă ne iubește, se va mulțumi și cu puțin și încetăm să-i mai oferi momente frumoase. Și uităm că orice suflet are o limită, orice om, la un moment dat, va pleca de unde nu se simte fericit, iubit sau apreciat. 
          
          Iar când vei vrea să fii altfel, să-i oferi toată lumea, nu vei mai avea cui.  
          

Uneori, cel mai bine este să faci un pas în spate. Să te retragi. 
          Să te retragi din locul în care nu mai simți iubire, pentru că nu are sens să forțezi ceva ce ar trebui să vină de la sine. 
          Uneori, cel mai bun lucru este să faci un pas în spate, să renunți la oamenii care nu te merită și să îți vezi de viață. 
          — Mulți m-au rănit și n-am zis nimic. Am încercat să trec singură peste dezamăgiri, peste vorbe goale și promisiuni încălcate. Uneori, am oferit și a doua șansă, însă am fost dezamăgită din nou. Dar, într-o zi, m-am decis să dau uitării toate aceste persoane, să nu mă mai consum pentru ele. Abia atunci am înțeles că cine merită păstrat lângă tine nu te va face să simți toate aceste lucruri. 

Când te iubește un bărbat, lui îi poți spune orice, fără să îți fie teamă că te va judeca, eticheta sau respinge. Vei simți liniștea în cel mai propriu sens. 
          
          Știi ce înseamnă să iubești o femeie? 
          Să o respecți așa cum se cuvine. Și să o faci și acasă, nu doar în văzul lumii. Cred că dacă ai avea o fată, ai vrea să fie mereu respectată. 
          

Poți să trădezi un om!
          Poți să îl rănești!
          Poți să îl calci în picioare! 
          Dar cu fiecare astfel de gest, îl vei învăța că fericirea și viața lui nu se rezuma la tine. Și, uite așa, vine o zi când învață să trăiască fără tine. Iar din acea zi, tu vei dispărea pentru totdeauna din sufletul lui. Să nu te mire acest lucru, căci este doar rezultatul acțiunilor tale!
          Oamenii nu rămân acolo unde nu se simt ei, acolo unde nu sunt fericiți, acolo unde nu sunt apreciați pentru ceea ce sunt. 
          
          Iubirea unui om începe să se încheie când durerea devine prea mare.
          

Nimeni nu pleacă de lângă cineva de bine ce îi este 
          
          Să fim serioși – niciun om nu pleacă din locul în care îi este bine, în care se simte apreciat, respectat, ascultat și iubit. Mă rog, doar dacă e fraier pleacă.
          Zici că i-ai oferit totul și totuși a plecat, nu? Mai gândește-te încă o dată dacă ăsta este adevărul ăla real sau este doar ceea ce tinzi tu să crezi că este adevărat.
          
          Îți mai aduci aminte când avea nevoie să fii omul căruia i se destăinuie, dar ai ales să repezești, pe motiv că sunt simple exagerări? Nu aveai timp să asculți, iar acum ai prea mult timp în lipsa omului care te iubea așa cum nu mulți o fac. Și știu că simți un amestec de regrete și disperare. Așa se simte … o plecare.
          
          Apoi, ai ales ca timpul tău să fie doar al tău, iar timpul celuilalt să îl împărțiți după bunul tău plac. A mers așa o vreme, până când timpul devenea din ce în ce mai limitat și … te-ai trezit că, din nou, ai rămas de unul singur în marea asta de oameni.
          
          Avea dorințe și visuri pe care, cu grație, i le-ai fărâmat bucată cu bucată, pentru că nu credeai în ele. Sau, dacă credeai în ele, ți-a fost prea lene să îi fi fost sprijin, să îi fi fost acel om alături de care și le-ar fi îndeplinit, oricât de greu ar fi fost. Iar când a decis să și le ia în propriile mâini, te-ai trezit … singur și cu o dorință aproape imposibilă – aceea de a recâștiga ce ai pierdut.
          
          Sunt lucruri pe care le-a dorit, dar pe care i le-ai luat, crezând că nimic nu se va schimba între voi. Simțeai că ai de partea ta acea siguranță că nu vei fi abandonat și, să știi, acest sentiment este cel mai periculos și parșiv. Ți se pare că ai totul, iar dintr-o dată nu mai ai nimic.
          
          Reține – nimeni nu pleacă de lângă cineva de bine ce îi este.
          

Trebuie să fiu puternică! 

Îmi e dor de mine, mama, tata și de Evi. 

Nu ai reacționat la imaginile cu galaxiile...
          Ție îți plăceau mult lucrurile astea.

În clipele în care zâmbeam, eram fericiți, ne sărutam, ne iubeam, ne plimbam...
          Atunci mă gândeam cu frică la un singur lucru:
          Nu e bine că suntem atât de fericiți și că ne iubim atât de mult fiindcă va veni ziua în care îmi vei frânge inima și mă vei părăsi, iar durerea pe care o voi simți va fi și mai mare fiindcă îmi voi aminti de cum eram când ne iubeam.
          Știam că după fericirea așa frumoasă va veni și ziua în care mă părăsești.

Te simți mai bine? Te mai doare burta? Cum îți simți oasele? Sper din suflet că ești acoperit și e nu îți e frig. Gândul meu e la tine, oricât de mult m-ai face să sufăr. Nu pot schimba ceea ce simt pentru tine, este prea puternic. :(