M-am privit o dată în oglindă. Defapt m-am privit pentru prima dată în oglindă de la începutul existenței mele eterne și mi-am văzut șubrezeala membrelor și ochii cum se scurg de-a lungul machiajului și buzele cum îmi sângerează încercând sa ajungă la nuanțele trandafirii pe care poate le avusesem la începuturi. Dar nici maica ori taica nu au știut să-mi spuie că fost or n-o fost așa. Și oglinda, că suflet mare îi, tare și-o mai făcut pomană cu suflețelul meu pângărit, și mi-a arătat cum inima se ofilește in mine zici că îi floare fără soare și gândul parcă nu mai era gând și speranța era plecată și ea la birt. 

Și după o eternitate de trăit, când maica și taica îmi erau străini și frate-miu câne rău gâlgâind ca și gâștele, am văzut in praful de stele viitorul ce-mi era menit și am încremenit în fața ursitoarei care-mi lega numai nenorociri în păr țipând din rărunchi și jeluindu-se de soarta mea atât de tragică.

-si sincer sfat, nu subestima viteza ardeleanului(mai ales a ardelencei)