ce profund vorbiti , astazi am citit din cartea "filozofia orgoliului" despre iubire , si imi dau seama ca nu sunt singura pe aceasta lume , oricat de putini am fi , ne simtim multi . nu conteaza cati suntem atata timp cat exista elementul de baza ce sustine viata , acel element yang care fara ea nu am putea exista , iubirea , in unele momente sun prostesc , fara noima... ma opresc din vorbit pt ca vad ca nu sunt inteleasa , ca spun ca sunt diferita , imi place cum sunt , mai bine neinteleasa ciudata si singura , ma face sa ma simt speciala , la fel ca o picatura de aur intr-un ocean nesfarsit de lacrimi amare si inraite de viata.... nu sunteti obligata sa raspundeti , am vrut sa imk exprim opinia unei persoane..
