CarmenValentina93

Fluturi Cu Aripi Frânte
          
          
           Ea avea lumea la picioare - frumoasă, dorită, înconjurată de prieteni. Dar o singură trădare a fost de ajuns ca să-i frângă aripile și să o arunce în întuneric.
          
          În tăcerea durerii, și-a dorit doar să dispară. Până când, dincolo de zidurile rușinii și ale fricii, a apărut El - un bărbat dur, născut dintr-o lume a umbrelor, dar cu puterea de a lupta pentru cei slabi.
          
          Între trauma care o sfâșie și dragostea care o cheamă, ea învață că nu mai este doar o victimă. Este o supraviețuitoare. Și chiar și fluturii cu aripi frânte pot zbura din nou.

Am onoarea sa va prezint noua mea creatie -Fluturi Cu Aripi Frânte.
          Sper sa va placa!

Buna tuturor va anunț cu drag ca seria  - Sub Aripile Mafiei sa încheiat.Sper ca o sa ajungă la sufletul vostru.
          Mia facut plăcere sa creez aceasta poveste.

„Tăceri Nescrise" este o poveste despre lupta interioară, despre acele gânduri și emoții nespuse care ne formează, dar care rămân ascunse adânc în suflet. Este o călătorie a auto-descoperirii, un drum în care fiecare pagină ne poartă prin momente de vulnerabilitate, regăsire și vindecare. Prin ochii naratoarei, cititorul pătrunde într-o lume plină de fragilitate și forță, unde tăcerile nu sunt doar absența cuvintelor, ci povești nespuse care așteaptă să fie eliberate.
          
          Fiecare capitol reflectă experiențe personale, gânduri și trăiri adânc înrădăcinate în trecutul autoarei, dar și în prezentul ei, într-o continuă căutare de sens și de înțelegere. Cartea vorbește despre importanța acceptării de sine, despre cum putem învăța să ne iubim chiar și în mijlocul imperfecțiunii noastre și despre puterea de a ierta - mai întâi pe noi înșine, apoi pe cei din jur.
          
          „Tăceri Nescrise" nu este doar o poveste despre trecut, ci o invitație de a trăi prezentul cu toate vulnerabilitățile sale. Este un manifest pentru acei care au învățat că adevărata putere vine din momentele de tăcere, din introspecție și din învățăturile lăsate de fiecare pas pe care îl facem în drumul nostru interior.

Nu toți oamenii trebuie să aibă un loc lângă tine. Am învățat această lecție în urma unor relații care mi-au frânt inima, dar care m-au învățat mult despre mine și despre ceilalți. Nu trebuie să păstrezi pe cineva în viața ta doar pentru că a fost acolo cândva. Dacă o relație te aduce mai multă durere decât bucurie, nu trebuie să o păstrezi. Este important să recunoști că uneori cel mai bun lucru pe care îl poți face este să lași pe cineva să plece pentru a-ți oferi ție șansa să crești.

          Nu știu exact când am început să simt că tot ce se întâmpla în jurul meu era doar un război interior pe care încercam să-l ascund sub un zâmbet fals. Tot ce știam era că despărțirea a fost un punct de cotitură. Nu pentru că a fost sfârșitul unui capitol, ci pentru că a fost începutul unui drum pe care nu știam dacă îl pot parcurge singură.
          
          Când ai trăit atât de mult timp legat de altcineva, încercând să te găsești în ochii acelei persoane, descoperi că atunci când acea legătură se rupe, rămâi doar tu. Și tu nu mai știi cine ești. Era ca și cum cineva îți smulsese o parte din suflet și te lăsase singur să te privești în oglindă, încercând să înțelegi ce s-a întâmplat.

Când iubirea a început să doară, am simțit cum lumea se destramă într-un mod neașteptat, chiar și atunci când totul părea perfect. A fost ca și cum fiecare clipă de fericire pe care o trăisem împreună s-a transformat într-o rană adâncă, nevăzută, dar totuși prezentă. Iubirea nu mai era acel refugiu liniștitor, ci o forță care mă prindea între dorință și suferință.

          „Scriu ca să-mi adun cioburile. Fiecare poveste e o rană pansată cu cerneală.”