Imi cereti o descriere, adica ma intrebati cine sunt? Nu stiu daca e intocmai intrebarea potrivita.. As raspunde ca sunt 'eu' dar uneori am senzatia ca nu sunt, nu ma recunosc sau poate pur si simplu nu incerc sa ma caut.. M-am pierdut acum mult timp in ganduri, gesturi si actiuni.. Mi-am modelat sufletul in forma unei armuri pe care refuz sa o dau jos si am renuntat la verbul 'a iubi', l-am scos din vocabular imediat dupa ce am scos si substantivul 'incredere'.. Nu, nu consider ca sunt in depresie, consider doar ca gandesc, ca sunt rationala. Oamenii care obisnuiesc sa contempleze, in general sunt tristi. Fiindca noi nu suntem cabili sa ne creem propria lume, imaginara, noi traim in realitatea mintii noastre, Noi simtim realitatea, o putem mirosi, vedea si atinge, o putem memora.. si putem plange cand ne-o amintim.. Stiti ce inseamna asta? Ca suntem oameni. Deci cine sunt eu? Eu sunt Cristina, o fata creola, cu suvite :)) si de 19 ani.. un om..