Nu sunt scriitoare și nici nu încerc să fiu. Îmi așez gândurile în scris pentru că doar atât pot să fac. Nu recurg la altceva decât scrisul. Dacă este ceva ce am reușit să înțeleg în 20 de ani este că ceea ce scrii rămâne, chiar dacă oamenii dispar, chiar dacă amintirile se șterg ușor din minte. Scrisul, la fel ca și fotografiile rămâne acolo. Iar odată cu aceste scrieri las o bucățică din sufletul meu aici, las amintiri, las momente triste și mai puțin triste, poate cândva o să mă las și pe mine aici!