Bună, suflet curios! Presupun că ar trebui să am o introducere, dar dacă mai vorbesc puțin nu vei observa că lipsește, nu? Dacă tot ai venit, îți propun un joc. Îți place imaginația? Mie îmi place. Bun. Încearcă, doar pentru o clipă, să mă găsești într-un gând. Fiind imaginația ta, te întreb pe tine. Ce sunt? Mă vezi din exterior, plimbându-te fără direcție. Ce vezi? O fată. Sunt cineva care... Ce face? Ce vezi? Sau nu mă vezi? Ah, nu ți-am spus unde să te uiți, nu? Sau nu ți-am spus cum să privești.

Te încrunți. Nu mă recunoști. Deci sunt un străin. Ori un prieten de mult uitat? Poate. Pentru mine, sunt pământul propriului univers ce tânjește după cer. Dar asta e o metaforă. Nu te-am lămurit. Privește printr-o crăpătură. După vreun ciob uitat. Nu te opri la suprafață, căci ai să te lași înșelat. Par a fi multe. Pot fi și mai multe, însă nuanțele nu-mi pot curge pe aceeași foaie. Asta este tot o metaforă. Pare că deviem de la subiect. Nu sunt chiar atât de complicată, poate doar dacă mă vei căuta-n adâncime.

Sunt cineva căruia îi place poezia, scriind versuri fără glas. Poate vor primi propriu-mi glas. Sunt cineva care ți-ar răspunde cu drag la mesaje. Cineva căruia îi place să-i ajute pe alții, însă nu prea cere ajutor. Care nu-ți va pune întrebări personale, nevrând a le primi și el. Sunt o persoană care vorbește mult, găsind un confort în asta. O persoană căreia îi place să bucure lumea, având strecurate unele ironii. Sunt un amalgam de gânduri și simțăminte ce vrea să devină cândva cineva. Sunt un simplu om. Sunt o simplă fată. Eu sunt Delia. Tu cine ești?


◉ „În viață risipim ani, iar la moarte cerșim clipe." - Nicolae Iorga

◉ „Nu vei zări nicicând un curcubeu dacă te uiți în jos."- Charlie Chaplin

◉ „Mai degrabă să taci, decât să fii ecou"- Pitagora

◉ „Cine zâmbește atunci când lucrurile merg prost s-a gândit deja pe cine să dea vina."

◉ „Prietenii vin și pleacă, dar dușmanii rămân și se acumulează."