Anii au trecut atat de rapid , si eu ca eroul propriei mele povesti , am ramas in urma , nedefinit , pierdut in capitole viitoare sau trecute , dar la sfarsitul fiecarui episod, tot aud acea voce putin sinistra dar foarte melodioasa care ma impinge sa scriu o alta pagina , si parca astept acel capitol al vietii mele , in care sa ma trezesc dupa un somn bun sa-mi fac o cafea , si doar sa admir frumusetea unei dimineti insorite .