.

"Rescrierea merge decent" ai spus. 
          
          Ca o să rescrii de 10 ori nu ai mai spus. 
          
          
          Când ne vedem la liceu o sa îţi cer un autograf, ca la 90 de ani când îţi publici cartea sa îţi vand autograful pentru ca o sa mori de bătrâneţe. 
          
          Ah, ce bine e sa fiu mai tânără ca tine cu aproape juma' de an. 

˝În ochii Ladei ardea o privire care o îngrozea pe doică. Acea privire însemna rănire, distrugere sau foc. Adeseori, toate trei laolaltă. 
             — Am câştigat. Asta este tot ce contează. 
          Cu un ţipăt, Lada se răsuci şi îşi muşcă tatăl de mână. 
             — Pe rănile lui Iisus! 
          O lasă pe podea. Ea se făcu ghem, se rostogoli mai departe de el, apoi se lasă pe vine, dezvăluindu-şi dinţii. Doica se crispă, aşteptând ca Vlad să îşi iasă din fire şi s-o bată pe Lada. Sau s-o bată pe ea pentru că nu reuşise să o facă pe Lada supusă şi docilă. 
          În loc de asta, el izbucni în râs. 
             — Fiica mea este sălbatică. 
             — Îmi pare rău, stăpâne. ˝
          
          
          
          
                           – Capitolul 3, carte "Şi mă întunec" de Kiersten White