Când scriu, mă scriu pe mine și văd cum prind contur de ficțiune... regulile se rup și oamenii nu ucid. Acolo e loc pentru mine...când dimineața urlă disperată prin zorii abia sparți;  îmi cântă sufletul a libertate, pentru că silabele mele se contopesc și fac o horă din maci și crini timbrați de viață. Mă prinzi tu de mână sau ne spunem adio?