Fiara își întinse mâinile spre mine cu brațele sale groase, încrețite, cu unghiile sale lungi și negre, roase, prinzandu-mi capul în mâini, în timp ce râsul ei nevrozic îmi vibră în urechi ca un ecou sinistru, bolnăvicios, aplecandu-se să-mi smulgă sufletul prin vene curgând rece și amenințător. Am țipat, dar în camera micuță, în care pâlpâia nesătul un muc de lumânare, nu stăruia nicio ființă de viață, doar eu...