Un milion de citate nu mi-ar putea descrie personalitatea, o biografie ar fi prea goala iar o melodie trista, poate prea trista in momentele de nebunie. Am crezut ca marea iubire exista,  m-am inselat. Am  luptat, am pierdut multe, am castigat putine si cand am obtinut-o am renuntat la ea pentru ca nu era ceea ce credeam eu ca este. Oare iubirea exista? Oare care e rolul meu in aceasta poveste? Poate sunt eu autorul nebun care nu isi da seama, inca, ca stiloul e la mine. Sigur eu sunt cea care trebuie sa-mi scriu cartea. Dar daca nu imi place personajul? Si totusi, recunoscand ca e un personaj ciudat si uneori chiar nebun, ce ma opreste sa-l ucid si sa-l rescriu asa cum il visez?