Desprind usor din tastatura cuvinte ce nu le cred, nu le simt, ce zburda aiurea prin mintea mea, in timp ce ma deposedeaza de ganduri, de tot ce e viu.
Mor si renasc de fiecare data cand scriu.
Repeta un cuvant de 100, de 1000 de ori si isi va pierde din sens.
Ce sunt cuvintele?
Ce am scris aici? Ce vreau sa spun?
Repeta, repeta, repeta. Repetitia, mama invataturii.
Murmur, soapta. O amanta, o iubita, o mama.
Si apoi o lacrima rece.
Femeile te vor marca mereu, desi ele nu doresc asta.
Ce e rau in asta?
Ca fac literatura din cauza lor.