http://girafesipuf.wordpress.com/

Fumega din mine pasiunea cea de ieri.Arde tot ce-a fost si cade-ncet in monotonia idiotismului nostru cronic.Si fumega,si spera,si vrea si ma dispera tot ce ai promis si Nu.A fost ce-ai zis ca nu va fi nicicand si arde fumul care candva a fost un suflet.Si fumul nu mai poate sa mai arda,caci e fum si totusi arde acea mica speranta.Sunt fumul sufletului tau.Sunt dorinta vietii tale.Sunt aspiratia cugetului tau.Sunt aspiratorul gurii tale si magia conceptiilor tale cenusii.Sunt bruma inimii tale ofilite de atata nesiguranta.Si totusi focul nu mai este.Nu mai este scanteia care candva ardea atata si nu se mai stingea cand o rugam si cand taceam.Ori cand plangeam si aruncam oceane peste ea,tot scanteia.Si tot nu ne lasa si tot ne frigea si ramaneau arsuri.Dar care ne faceau sa nu uitam de tot ce-a fost candva adanc,profun,ce-acuma superficial mai este.Si totusi stiu ca inca ma iubesti.