Spre nenoricirea unora m-am apucat de scris. Spre fericirea mea, mi-am găsit a mia portiță de a-mi pune o fărâmă de suflet pe tavă, în speranța de a ajuta pe cine pot, în felul meu. Încerc pe cât de mult să inspir oameni sau să le aduc un mic zâmbet pe buze și un oftat satisfăcut la finalul fiecărei lecturi a micilor „opere" ieșite de pe mâna mea.

Între timp, oftez, visez, caut și nu găsesc, mă întreb, uneori îmi și răspund. Din când în când mă mai ocup și de viața cotidiană. Numai când mă plictisesc.

Textul citit mai sus a fost o făcut cu o urmă de ironie. 
(Nu mă reprezintă)


-Acesta este un supliment informațional. Pentru părerile neplăcute adresați-vă medicului sau farmacistului-