Hei!
Numele meu este Ilinca-Miruna si, momentan, nu sunt o persoana foarte interesanta sau neobisnuita. Am 15 ani( stiu, mica rau), 1,70 m inaltime la ultima masurare, par saten 
si ochi caprui.  Imi place sa fotografiez, prin imaginile obtinute din natura sau pur si simplu chestii random care ma inspira ma pot descrie cel mai bine...
Tin minte ca intr-o zi am facut poza unui copac, care parca isi intindea ramurile scheletice spre cer... Prin acea imagine m-am regasit, eu, asemanandu-ma cu acel copac aproape fara viata, dar care continua sa spere ca, intr-o zi, nemarginirea cerului il va inghiti si va ramane de el doar un gand trist, melancolic, si poate cicatricea existentei lui pe acest pamant...

O alte pasiune a mea este desenul, si tot ce tine de arta plastica, arta in care frumosul este vazut la adevarata lui valoare, si imortalizat pe panza ca intr-o oglinga, oglinda pe care fiecare artist o are in subconstienul lui (nu ca as fi eu   Picasso, sau pe undeva pe aproape, dar pasiunea si dorinta de a crea cred ca sunt la fel de puternice.)

Muzica este la fel de importanta in viata mea ca si aerul. E frumos cand te regasesti in versurile anumitor cantece,dar nu si atunci cand ele sunt triste, am dreptate? Daca mai este cineva cu mine care inca nu s-a plictisit de romanul de mai sus, sa imi lase un comentariu.

In incheierea destainuirii mele de mai sus, vrea sa va spun ca nu am omis sa scriu cititul, de asta va dati si voi seama, doar sunt aici datorita lui...

Nu va distrugeti viata cu ganduri negative sau pesimism. Traiti la maxim fiecare moment, si nu regretati nimic din ceea ce ati facut, atata timp cat ati fost fericiti in timpul realizarii faptei respective.( Stiu, sunt buna la sfaturi pe care eu nu sunt in stare sa le respect.) :'(

Love you all, and be carefull sweethearts. I'm here if you want to talk to me. :*