Incercam sa parem cine am vrea sa fim si nu cine suntem cu adevarat. Alegem calea cea mai usoara pentru a ne construi o imagine, in loc sa ne construim viata in asa fel incat imaginea sa o reflecte.

Ne desenam masti pe care le asezam cu grija peste chipul palid si le schimbam in functie de situatie. Invantam trecuturi peste care cladim prezente mintite. Ascundem lucruri si omitem adevarul. Legam relatii bazate pe minciuni fara sa ne gandim vreo clipa ca mastile ar putea cadea, sau ca cineva va sti sa citeasca dincolo de ele. Alegem sa rostim cuvinte bine masurate, invatam sa ne controlam gesturile incercand sa manipulam lumea dupa bunul plac.

Credem ca asa ne putem reinventa pe noi, insa produsul finit nu este altceva decat o marioneta a caror sfori se vad uneori fara sa ne dam seama. O faptura falsa ce incearca sa-si ascunda neputinta de a deveni mai mult in spatele unei imagini inteligent zidita in mintea ei, ipocrita insa. Si, uite asa se intampla uneori sa ajungem sa iubim himere, sa ne cladim vieti din minciuni traind langa cineva despre care nu stim nimic, sarutand in fiecare dimineata , patimas, o iluzie.