Mă simt presată de pretutindeni, așa că am revenit acasă - aici, la voi, pentru că aici, cât de mic și sigur este totul! Lumea și universul este mic aici, îmi oferă protecție și siguranță. Unul din puținele locuri în care mai izbutesc să mă ascund. Scriu din nou, puțin câte puțin, dar nu mai simt nevoia nici măcar să spun asta - parcă prea mulți ochi, din prea multe părți, îmi așteaptă prima mișcare greșită. Așa că vin aici și vă întreb doar atât: cum vă simțiți voi? Cum sunteți voi? Îmi era și îmi este dor de voi, să vă ascult, să vă scriu. Cum sunteți, suflete frumoase?
