Dacă aş recunoaşte ca "scriitoare" că îmi e greu să mă descriu, ar fi destul de penibil. Dar şi eu aş avea aici o problemă. Nu aş şti cu ce să încep. Sunt o persoană activă, asta ştiu, iar prin activă mă refer la faptul că nu-mi place să lenevesc. Tocmai de aceea prefer să-mi ocup timpul liber, pentru a nu pierde timpul uitându-mă la televizor sau dormind prea mult. Unul ar fi că scriu foarte des aici, aş scrie mult mai des, chiar şi de 3 ori pe zi, sau mai mult, dacă aş vedea că am cititoare înfocate şi curioase de ce se va întâmpla în continuare.

Când cineva îmi cere să mă descriu, întrebarea pe care mi-o pun e: ce vrea persoana din faţa mea să audă? Prin urmare scot descrierea esenţială din paginile de jurnal şi mă prezint într-o lumină cât mai bună, astfel încât persoana cu care vorbesc să creadă că sunt prietenoasă şi că nu mă feresc să-mi dezvălui personalitatea.

Instinctul meu atunci când cunosc o persoană nouă e să zâmbesc şi să glumesc, pentru a destinde atmosfera. De asemenea într-o conversaţie sunt prima persoană care vorbeşte despre viaţa personală, de tipul am fost la bunicii mei în vizită şi...., să vezi ce am păţit ieri, merge chiar şi cu situaţii penibile, de asta am învăţat să nu-mi mai fie ruşine, pentru că s-au strâns prea multe. Eu spun toate acestea şi pentru că vreau ca eu să mă simt bine în primul rând, aşa trec la pasul următor, de a cunoaşte persoana respectivă.

Nu e greu să vorbeşti despre tine atâta timp cât arogantul sau timidul din tine dispare pentru 5 secunde. Să vorbeşti sincer despre ceea ce eşti reprezintă o dovadă de respect pentru cel cu care porţi conversaţia respectivă. Chiar dacă ai cunoscut o persoană timp de 5 minute fără să o mai vezi vreodată în viaţa ta sau dacă e cineva cu care te întâlneşti zilnic, atunci implică-te în discuţie şi nu uita să îi spui cine eşti.