Eu încă sper că poate mai există un gram de inteligenţă în toată marea asta de prostie.   
   Nu-mi pare rău să spun că mă cred diferită, deşi unora le place să mă catalogheze drept o ciudată fără speranţă de  'vindecare' . 
    Îmi place să citesc manga, cât şi să urmăresc un anime bun în zilele mai puţin 'speciale'. Îmi place să mâzgălesc atât cu creionul, cât şi cu pixul rânduri sau mici desene. 
     Îmi place metal-ul, folk-ul şi combinaţiile dintre cele două genuri. Nu îmi place să judec decât doar în momentele de criză. Nu suport prostia ambalată în ipocrizie. 
     Nu am un motto în viaţă, dar îmi place să cred în următoarea frază celebră: "Cuget, deci exist."