Trecut, prezent, viitor, contopindu-se precum valurile line ale oceanelor care se întâlnesc, dar niciodată nu se amestecă. Prizonieră, prizonier, între ce ar fi putut să fie, ce poate fi și ce ar putea să fie. Să fie oare adevar, faptă înscrisă în realitate, memorie scrijelită în piele, în oase și-n sânge sau să fie doar o iluzie. Fum. Nor. Dens și în același timp la fel de fin precum un voal. Miros de ploaie lină și de răcoarea care îi urmează, de libertate, de divinitate si în același timp înțepător, miros de pământ și de mușchi, apăsând greu pe plămâni, miros înțepător, toate se împletesc. Sa fie oare... Ceață? Ceața care mi s-a pus pe ochi, pe ploape, ceața care mi-a îmbrățișat mintea? Adevăr sau minciună? Adevăr cu un strop de iluzie sau coșmaruri? A controbăit ceața în adâncul minții mele, scotocit în beznă după cele mai adânci coșmaruri, după cea mai adâncă teamă și a scos-o la suprafață cu iz de realitate? Sau se întâmplă? E doar o iluzie sau văd în spatele ochilor? Sufletul... nu știe sa facă diferența... Nu îmi dau seama. Adevăr sau minciună? Realitate sau iluzie? Viață sau moarte? Muritor sau etern? Pe pământ sau în cer?
V-am pus pe gânduri;)