"Sînt mult mai scund decît cireşii-n floare,
Cu plopii nu-ndrăznesc să mă măsor,
Dar visele mele pot să zboare
Ca vulturii deasupra unui nor."
                                     ( "Tot înainte" )

Văd pe stradă din ce în ce mai multe chipuri triste, obosite, care privesc în gol înăbuşite de atâtea greutăţi şi gânduri. Mereu îi privesc uşor cu coadă ochiului şi mă gândesc ce poveste zace în fiecare. Fiecare are atâtea de spus despre el, dar nimeni nu o să-l asculte. Oare de ce? De ce sunt atâtea probleme? Toţi se grăbesc şi nu mai sunt atenţi la ceea ce contează cu adevărat.
La rândul meu îmi pun căştile în urechi şi mă închid în lumea mea gândindu-mă cu tristeţe că nimic nu se va schimbă...