Doamne deci... de câteva luni cred, a început sa imi zboare gândul la vechea ta carte, si mereu ma gândeam la poveste, încă imi amintesc cand eram o puștoaică si iti citeam cartea pe repeat, chiar daca de multe ori nu intelegeam ce se întâmplă in poveste, dar eram foarte captivata si in seara asta mi-am făcut curaj sa instalez wattpad-ul sa vad daca mai exista povestea si daca da, sa vad despre ce era vorba de fapt, ținând cont ca au trecut aproape 10 ani de atunci. Pot spune ca am simțit o profundă dezamăgire cand am vazut nu mai exista cartea respectiva(după lupte seculare sa iti găsesc profilul, evident) si chiar pot spune ca imi pare rău ca ai renunțat la ea pentru ca încă imi amintesc anii "copilariei" in care asteptam cu sufletul la gura următorul capitol din viata lui Rainier, nu cred ca a existat ceva in cei 23 de ani ai mei de viata care sa reușească sa își pună amprenta in sufletul meu cum ai reușit tu cu povestea respectiva. Imi pare nespus de rău ca ai renunțat la ea, pentru ca mi-as fi dorit sa vad ce părere are creierul meu de "adult" acum, dar la cum ma cunosc, probabil as fi adorat povestea si acum. Îți urez succes cu noua poveste si cu tot ce ti-ai propus in viata :*
