[...] Skyla...
Vocea lui e joasă, aproape răgușită.
Îmi mușc buza, încercând să ignor felul în care glasul lui îmi tremură prin piele. Mă simt prinsă între dorința de a rămâne și nevoia disperată de a fugi. Dacă îi permit să intre, dacă îi las măcar o fărâmă de loc, o să mă dărâme cu totul.
Fac un pas în spate, dar el se apropie.
- Dă-mi doar câteva ore din viața ta, șoptește.
Mă opresc.
- Ce?
Hunter își mușcă obrazul pe dinăuntru și își coboară privirea pentru o fracțiune de secundă, dar când ridică din nou ochii spre mine, sunt mai hotărâți ca niciodată.
- Dacă după acele ore vei vrea să pleci, promit că n-o să mai apar vreodată în fața ta. Nu-mi vei mai vedea fața și nici nu-mi vei mai auzi numele. Nu te voi mai căuta. Nu-ți voi mai spune nimic. Ba chiar o să mă mut de la orele pe care le aveam împreună. Atât îți cer.
Respirația mi se taie.
Glasul lui e încărcat de emoție. Nu mă roagă, nu mă imploră. Dar nici nu-mi dă de ales. Cuvintele lui sunt simple, dar le simt până în măduva oaselor.
Îl privesc.
Ochii lui sunt fermi, dar totodată vulnerabili. Privirea îi cade pe buzele mele pentru o secundă, apoi revine la ochii mei. Îmi simt inima în gât.
Vreau să spun „nu.” Vreau să mă întorc și să plec.
-Te rog, Skyla! Doar atât îți cer...
Ridic mâna tremurând și îi ating obrazul. Pielea lui e caldă sub degetele mele.
- Bine, șoptesc.[...]
https://www.wattpad.com/story/388914642?utm_source=android&utm_medium=link&utm_content=story_info&wp_page=story_details_button&wp_uname=MariaLidiaC
