În astfel de zile îmi amintesc cât de ciudată este viața. Cum acum suntem aici și un moment mai târziu nu mai suntem. Cum, uneori ne rugăm ca zilele să treacă și abia atunci când realizam ceea ce am pierdut ne dorim să nu ne fi rugat niciodată ca timpul să zboare pe lângă noi.
Astăzi, primul meu mesaj nu va fi despre mine. Ci despre @-Anaerob, o fată de 15 ani pe care nu am cunoscut-o și nu voi avea niciodată șansa. La doar 15 ani, ea a părăsit lumea noastră și a ajuns printre îngeri. Poate că chiar era unul.
E atât de dureros, știți? Să folosești trecutul când vorbești despre oameni pe care nu-i vei cunoște niciodată și nu vei știi cine au fost.
Cine știe? Poate e împăcată acum, poate că se odihnește în pace. Poate nu. Nu vom afla niciodată. Uneori viața e atât de cruda.
Lumea noastră este străbătută de atâta tragedi și, în loc ca acesta să ne unească, să ne deschidă ochii, ne-a făcut să ne provocam propria distrugere. Nu ne-a unit, ci ne-a dezbinat, și, deși nu ar trebui mulți au ochii încă închiși și ignoră tot ce se întâmplă în jurul nostru. Ignoră masurile de siguranță și ne gândim cum de s-a răspândit acestă tragedie, cum nu ar fi făcut-o?
Fiți în siguranță, aveți grijă de voi, dacă măcar nu de cei din jur, măcar să vă pese de sănătatea voastră. Trecem prin vremuri grele.
Cât despre tine, dragă Ana, odihnește-te în pace, o meriți.
