Melissa-Joy

“— Când o să am atâta încredere în mine o să mut munții. 
          	
          	— Îi mut eu pentru tine, îl asigură Grace de parcă nu trebuia decât să îi închidă nasturii de la manșete. 
          	
          	— Găsește pe cineva care să merite efortul, o rugă Caleb. 
          	
          	— L-am găsit deja, își încrucișă ea brațele pe piept de o hotărâre care ar fi dezghețat Alaska în plină iarnă.”
          	
          	CAPITOLUL 32 ❤️cu o surpriză la final pentru cei care au răbdare și le mai plac cântecele Western! 
          	
          	
          	https://www.wattpad.com/1467012436?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy

Melissa-Joy

“— Când o să am atâta încredere în mine o să mut munții. 
          
          — Îi mut eu pentru tine, îl asigură Grace de parcă nu trebuia decât să îi închidă nasturii de la manșete. 
          
          — Găsește pe cineva care să merite efortul, o rugă Caleb. 
          
          — L-am găsit deja, își încrucișă ea brațele pe piept de o hotărâre care ar fi dezghețat Alaska în plină iarnă.”
          
          CAPITOLUL 32 ❤️cu o surpriză la final pentru cei care au răbdare și le mai plac cântecele Western! 
          
          
          https://www.wattpad.com/1467012436?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy

Melissa-Joy

“Cassidy se ridică imediat ducând mâna la tocul în care își ținea revolverul, mișcare ce nu trecu neobservată de Grace. 
          
          — Tranquilo, amigo, auzi vocea joasă și pătrunzătoare a mexicanului care descălecă și priponi armăsarul bălțat. 
          
          — Unde sunt? îl asaltă Grace uitând orice gram de maniere. 
          
          — Unde-i ce? se uită încurcat Snowflakes. 
          
          — Jones și Lafayette, nerodule! i-o trânti Cassidy. 
          
          — Nu-s aici? îi pironi cu aceeași alură perplexă mexicanul. Ne-am despărțit.” 
          
          
          CAPITOLUL 31 ❤️
          
          
          https://www.wattpad.com/1461484664?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy

Melissa-Joy

“— O să stea aici? se perindă Chloe pe lângă oală, arătând spre bărbații care se instalară la căruța din față în jurul unui mic foc. 
          
          — Da, acolo, nu aici, prostuțo, o corectă ea. 
          
          — Nu-i de parcă avem oceanul între noi, chicoti Rachel fără malițiozitate. Luăm cina cu ei?
          
          Grace le fixă privirile amândurora și reuși să rostească printre dinți: 
          
          — Sí. Doar feriți-vă de probleme dacă vreți să-mi faceți o favoare și stați pe aproape. 
          
          — De tine? întrebă Chloe. Sau de tigăi?” 
          
          CAPITOLUL 30 ❤️
          
          
          
          https://www.wattpad.com/1419516862?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy

Melissa-Joy

În sfârșit, capitolul 29 din “Inimă rebelă” ❤️
          
          “Auzi ușile hambarului deschizându-se la intrare. Nu își ridică privirea, strânse piciorul de lemn și continuă să cioplească.  
          
          — Lua-o-ar gaia de cină, Tatiana, nu mă ridic de aici până nu termin! strigă înciudat de insistențele surorii lui care venea să-i amintească fără doar și poate că i se răcea masa. 
          
          — Îl caut pe Cassidy de Cotesburg, se auzi glasul ușor amuzat, dar dacă am picat pe capul dumneavoastră într-un moment inoportun, cred că reușesc să găsesc singură ieșirea. 
          
          Cassidy se ridică străfulgerat de vocea cunoscută, se întoarse cu fața spre interlocutoarea lui cu o expresie tâmpă și la primul contact vizual scăpă piciorul de lemn din mână. Lăsă dalta pe masa de lucru și rămase pe loc. Nu putea să-și vină în fire. La doar cinci pași distanță, în fața lui, în pliuri ruginii și verde-galben ale compleului fără crinolină, cu o deschizătură în V până în talie ce lăsa la iveală o cămașă cu pliseuri de mătase ivorii, sfârșindu-se într-un guler dantelat în care era prinsă o camee cu glicine, Chatryne îi zâmbea liniștită.”
          
          
          https://www.wattpad.com/1410775919?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy

Melissa-Joy

Bună tuturor! 
          După o perioadă cam aglomerată, am reușit să revin și voi posta următorul capitol la “Inimă rebelă” în această săptămână. Până atunci, vă las cu o mică parte din ce va urma ❤️: 
          “— Aș aștepta pentru totdeauna dacă aș ști că în final mi-ai spune ce ascunzi acolo, indică locul inimii, dar n-ai de gând să vorbești nici măcar atunci, nu-i așa? 
          — Grace, aș vrea să… 
          — Nu e despre ceea ce ne dorim sau vrem,  de fapt este despre ceea ce facem. Nu am să trag cu un clește o piatră de moară, important e, în definitiv, să ajungem în Fortul Collins, nu ce-mi doresc. 
          Cum nu se ivi nicio intenție de a continua convorbirea, Grace ridică ligheanul și îl așeză în căruță, îl găsi pe Caleb în aceeași poziție de parcă pământul l-ar fi imobilizat cu rădăcini. Un căscat leneș o sili să îi facă scurt un salut cu mâna, se întoarse pe călcâie, dar nu înaintă un pas când își simți încheietura prinsă. 
          — Ce vrei să știi?”

Melissa-Joy

Un mic cadou de Crăciun, capitolul 28 e aici! Vă doresc tuturor sărbători fericite și nu uitați, Crăciunul nu e despre a dărui, ci despre a accepta cel mai mare dar pe care l-a primit vreodată omenirea, pe Isus, fiul lui Dumnezeu care a venit într-o iesle dintre toate locurile unde se putea naște pentru a ne aduce nouă harul și a face posibilă calea spre eternitate❤️
          
          
          “— De unde ai știut mărimea? 
          Grace se ridică și stoarse cât de bine putu materialul lărgit de la atâtea spălări, voind să-și lepede tremurul din voce la fel de ușor ca apa ce se scurgea înapoi în râu. 
          — N-am știut, te-am măsurat din priviri. 
          Caleb îi scrută chipul și pufni o singură dată, amuzat, înmânându-i cămașa uzată. 
          — Am săvârșit deja păcatul, se resemnă ea cu paloarea sumbră a unei anahorete excomunicate, dar pun rămășag că te-ai gândit că nu-i prea ortodox. 
          — Doar pentru o secundă, admise el zâmbind, înainte să-mi aduc aminte cine ești. 
          — Gran cielo, sper că data viitoare îți vine mintea la cap înainte să ajung în fața mamei!”
          
          
          https://www.wattpad.com/1395664179?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy&wp_originator=42jKYkH3DijgEiP4rKRnOeSUhykcu3JeMATTLJSnYgWlYLmC3VSagnYqhzWKmY5SEjQFhm8luC7%2Bwy1zXZVmqG7884h%2BFwyOKWmYM%2BxfgQ3DR7UML44Tk0UHyZ0hodNE

mirunabetelie

Crăciun fericit!  Nu-l puteam petrece fără a citi puțin despre ei 
Reply

Melissa-Joy

“Joy is the serious business of Heaven” — C. S. Lewis 

Tudor2100

@ Melissa-Joy  nimic 
Reply

Melissa-Joy

@Tudor2100 însă atunci ce se întâmplă după moarte? 
Reply

Tudor2100

@ Melissa-Joy  personal , nu cred nici in rai nici in iad sau orice alta formă de viață de apoi
Reply