Melissa-Joy

Salutare tuturor! Revin după o perioadă cam lungă, totuși nu absentă în ce privește romanul Inimă rebelă. Am decis să las doar primul capitol aici de vreme ce am început să modific mai multe în firul narativ. Pentru cei care ați rămas alături, am de gând să finalizez și să editez cartea, sper până la finalul verii, după care voi reveni cu noutăți pentru a putea să vă continuați citirea ❤️ 

“— Când o să am atâta încredere în mine o să mut munții. 
          
          — Îi mut eu pentru tine, îl asigură Grace de parcă nu trebuia decât să îi închidă nasturii de la manșete. 
          
          — Găsește pe cineva care să merite efortul, o rugă Caleb. 
          
          — L-am găsit deja, își încrucișă ea brațele pe piept de o hotărâre care ar fi dezghețat Alaska în plină iarnă.”
          
          CAPITOLUL 32 ❤️cu o surpriză la final pentru cei care au răbdare și le mai plac cântecele Western! 
          
          
          https://www.wattpad.com/1467012436?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy

“Cassidy se ridică imediat ducând mâna la tocul în care își ținea revolverul, mișcare ce nu trecu neobservată de Grace. 
          
          — Tranquilo, amigo, auzi vocea joasă și pătrunzătoare a mexicanului care descălecă și priponi armăsarul bălțat. 
          
          — Unde sunt? îl asaltă Grace uitând orice gram de maniere. 
          
          — Unde-i ce? se uită încurcat Snowflakes. 
          
          — Jones și Lafayette, nerodule! i-o trânti Cassidy. 
          
          — Nu-s aici? îi pironi cu aceeași alură perplexă mexicanul. Ne-am despărțit.” 
          
          
          CAPITOLUL 31 ❤️
          
          
          https://www.wattpad.com/1461484664?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy

“— O să stea aici? se perindă Chloe pe lângă oală, arătând spre bărbații care se instalară la căruța din față în jurul unui mic foc. 
          
          — Da, acolo, nu aici, prostuțo, o corectă ea. 
          
          — Nu-i de parcă avem oceanul între noi, chicoti Rachel fără malițiozitate. Luăm cina cu ei?
          
          Grace le fixă privirile amândurora și reuși să rostească printre dinți: 
          
          — Sí. Doar feriți-vă de probleme dacă vreți să-mi faceți o favoare și stați pe aproape. 
          
          — De tine? întrebă Chloe. Sau de tigăi?” 
          
          CAPITOLUL 30 ❤️
          
          
          
          https://www.wattpad.com/1419516862?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy

Hei, scuze de deranj! Dacă ai timp sper că ai putea arunca o privire asupra cărții. ❤️
          
          https://www.wattpad.com/story/263572899-cavalerul-din-zarrion

În sfârșit, capitolul 29 din “Inimă rebelă” ❤️
          
          “Auzi ușile hambarului deschizându-se la intrare. Nu își ridică privirea, strânse piciorul de lemn și continuă să cioplească.  
          
          — Lua-o-ar gaia de cină, Tatiana, nu mă ridic de aici până nu termin! strigă înciudat de insistențele surorii lui care venea să-i amintească fără doar și poate că i se răcea masa. 
          
          — Îl caut pe Cassidy de Cotesburg, se auzi glasul ușor amuzat, dar dacă am picat pe capul dumneavoastră într-un moment inoportun, cred că reușesc să găsesc singură ieșirea. 
          
          Cassidy se ridică străfulgerat de vocea cunoscută, se întoarse cu fața spre interlocutoarea lui cu o expresie tâmpă și la primul contact vizual scăpă piciorul de lemn din mână. Lăsă dalta pe masa de lucru și rămase pe loc. Nu putea să-și vină în fire. La doar cinci pași distanță, în fața lui, în pliuri ruginii și verde-galben ale compleului fără crinolină, cu o deschizătură în V până în talie ce lăsa la iveală o cămașă cu pliseuri de mătase ivorii, sfârșindu-se într-un guler dantelat în care era prinsă o camee cu glicine, Chatryne îi zâmbea liniștită.”
          
          
          https://www.wattpad.com/1410775919?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy

Bună tuturor! 
          După o perioadă cam aglomerată, am reușit să revin și voi posta următorul capitol la “Inimă rebelă” în această săptămână. Până atunci, vă las cu o mică parte din ce va urma ❤️: 
          “— Aș aștepta pentru totdeauna dacă aș ști că în final mi-ai spune ce ascunzi acolo, indică locul inimii, dar n-ai de gând să vorbești nici măcar atunci, nu-i așa? 
          — Grace, aș vrea să… 
          — Nu e despre ceea ce ne dorim sau vrem,  de fapt este despre ceea ce facem. Nu am să trag cu un clește o piatră de moară, important e, în definitiv, să ajungem în Fortul Collins, nu ce-mi doresc. 
          Cum nu se ivi nicio intenție de a continua convorbirea, Grace ridică ligheanul și îl așeză în căruță, îl găsi pe Caleb în aceeași poziție de parcă pământul l-ar fi imobilizat cu rădăcini. Un căscat leneș o sili să îi facă scurt un salut cu mâna, se întoarse pe călcâie, dar nu înaintă un pas când își simți încheietura prinsă. 
          — Ce vrei să știi?”

“Worrying is like paying a debt you don't owe.” - Mark Twain 

Un mic cadou de Crăciun, capitolul 28 e aici! Vă doresc tuturor sărbători fericite și nu uitați, Crăciunul nu e despre a dărui, ci despre a accepta cel mai mare dar pe care l-a primit vreodată omenirea, pe Isus, fiul lui Dumnezeu care a venit într-o iesle dintre toate locurile unde se putea naște pentru a ne aduce nouă harul și a face posibilă calea spre eternitate❤️
          
          
          “— De unde ai știut mărimea? 
          Grace se ridică și stoarse cât de bine putu materialul lărgit de la atâtea spălări, voind să-și lepede tremurul din voce la fel de ușor ca apa ce se scurgea înapoi în râu. 
          — N-am știut, te-am măsurat din priviri. 
          Caleb îi scrută chipul și pufni o singură dată, amuzat, înmânându-i cămașa uzată. 
          — Am săvârșit deja păcatul, se resemnă ea cu paloarea sumbră a unei anahorete excomunicate, dar pun rămășag că te-ai gândit că nu-i prea ortodox. 
          — Doar pentru o secundă, admise el zâmbind, înainte să-mi aduc aminte cine ești. 
          — Gran cielo, sper că data viitoare îți vine mintea la cap înainte să ajung în fața mamei!”
          
          
          https://www.wattpad.com/1395664179?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_writing&wp_page=create_on_publish&wp_uname=Melissa-Joy&wp_originator=42jKYkH3DijgEiP4rKRnOeSUhykcu3JeMATTLJSnYgWlYLmC3VSagnYqhzWKmY5SEjQFhm8luC7%2Bwy1zXZVmqG7884h%2BFwyOKWmYM%2BxfgQ3DR7UML44Tk0UHyZ0hodNE

“Joy is the serious business of Heaven” — C. S. Lewis