Probabil aţi observat, probabil nu, însă încă de ieri împuţitele mele cărţi, Ordinul şi Terorile, au fost atacate prin fel şi fel de moduri. Doresc să îmi cer scuze cititorilor care apreciază aceste cărţi că au văzut aşa ceva. Cei care le-au citit şi încă o fac cunosc adevărul şi le datorez câteva explicaţii.
Clubul din care fac parte a fost atacat după ce s-au afişat rezultatele unui concurs, iar autoarea preferată a respectivilor, pentru că nu am să le dau numele, căci probabil vor veni şi la mine pe perete, a avut cel mai mic punctaj. Eu mi-am apărat colegele şi, din ranchiună şi multă prostie, au început să îmi bage cărţile prin toate listele fără să citească vreo propoziţie, evident. Ca să ne răzbunăm, am fi putut, de asemenea, să târâm cartea autoarei prin toate rahaturile, dar nu o facem din respect faţă de munca acesteia.
Ştiţi genul ăla de oameni care vin şi ţi-o trag pe la spate şi apoi tot ele sunt victimele? Ei bine, cam aşa sunt şi ei. Să le ofer lor atenţie necesită timp şi energie şi am alte lucruri pe care să le consum. Dacă ei chiar depun atât de mult efort pentru a se lua de mine, înseamnă că sunt o persoană al dracu de importantă pentru ei şi mă simt flatat.
Ce pot spune? Veniţi şi atacaţi cât mai mult, chiar vreau să văd cum vă faceţi şi mai mult de râs. Nu am timpul necesar să răspund provocărilor tuturor frustraţior sub 15 ani, iar dacă au peste 20 cu atât mai mult îmi e milă de ei, căci un om sănătos la cap nu face astfel e lucruri. Really, man? Get a life, get a passion. Avem numai critici literari şi învăţaţi pe watt, care vor să salveze literatura română de meschini ca mine. Admirabil!
Am fost atacat de asemenea şi pentru simplul fapt că povestea cu care am concurat a avut personaje gay şi am fost făcut în multe feluri pentru asta. Apoi, sunt doar un milog şi linguşior care se ţine în curul oamenilor pentru un os, nu?
Acum, ce păreri aveţi voi despre ruinele, rebuturile, umilinţele şi porcăriile mele de cărţi?