Ochii lor îmi arată cât de mult mă urăsc
Când trec în neștiință pe lângă un gunoi
Ce-l văd ca pe un om dar îl deosebesc
Considerându-l un nimic aruncat în noroi...
Ochii lor îmi arată cât de mult mă urăsc
Când trec în neștiință pe lângă un gunoi
Ce-l văd ca pe un om dar îl deosebesc
Considerându-l un nimic aruncat în noroi...
Astfel nemărginirea, întreg necunoscutul
Și astrele, îmi arată că deși nu mai ești,
Lumina stelei tale indică doar fragmentul
Unei alte vieți cu minunății nepământești.
(strofă scrisă de mine)
170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu...
Bună! Știu că nu am mai postat de ceva săptămâni, dar asta e. Până la urmă nu trebuie să-mi cer scuze pentru că fiecare postează când vrea.
Mă gândeam să mai scriu la cartea Lacrimi sângerânde. Vă mai interesează continuarea sau nu? Aș dori în capitolele următoare să povestesc viața lui în prezent și prin ce peripeții va trece.
Aștept părerile voastre.